5 minute pe zi: Nu sperați că veți scăpa de cărți!

O ilustratoare de care m-am îndrăgostit: Cristiana Radu.
Un proiect: Salvează o carte!

Păsări I.

Observăm păsări

            De câteva săptămâni deja a devenit o obișnuință pentru Una să urmărească păsările din jurul nostru. Și tare mai suntem norocoși: locuim într-un bloc banal dar, dacă închizi ochii într-o dimineață însorită, ai putea jura că te-ai trezit într-un crâng. Ferestrele noastre dau spre grădina unei case cu curte și cu câțiva copaci în jur – de acolo ne luăm porția de verde matinal și de ciripituri.

            Am descoperit alături de Una că împărțim orașul cu o mulțime de zburătoare. Porumbei, vrăbiuțe și ciori am adus până pe pervazul nostru, cu câteva firmituri de pâine. Stăncuțele nu lipsesc niciodată din grădina cu pricina, nici pițigoii. Am surprins două coțofene care trec des prin dreptul ferestrei noastre, am ascultat mierlele cântând într-o altă grădină.

            Au mai fost păsări care nu s-au lăsat însă văzute: un guguștiuc, o ciocănitoare, un cuc.

            Am ieșit din oraș. Am fost la țară. Am văzut berzele în cuiburi, un uliu (uliu să fi fost?) planând în cercuri largi, rândunelele săgetând iute în jurul nostru.

            Am făcut fotografii, enorm de multe fotografii. Pe cât de multe, pe atât de proaste. Una și-ar fi dorit un album cu păsări realizat de noi dar și-a dat seama, făcând și greșind, că ne trebuie un aparat de fotografiat adevărat și măcar un pic de pricepere.

 

Colorăm păsări

            Dacă albumul cu păsări rămâne deocamdată un proiect, ne-am consolat cu o carte de colorat extraordinară, descoperită din întâmplare. Cartea prezintă păsări obișnuite din jurul nostru într-un paragraf scurt, cu informații esențiale, un desen realist, ce poate servi drept model copilului care colorează cealaltă imagine de pe pagină.

Citim despre păsări

 

 

Avem acasă câteva enciclopedii despre păsări dar singura de care nu ne-am putea lipsi e aceasta:

 

 

”Mica mea enciclopedie despre păsări” e o carte-bijuterie: mică, bine legată, ilustrată bogat, scrisă limpede și cu miez. E o carte aproape luxoasă dar într-un fel care n-are nimic intimidant: nu e genul de carte pe care vrei să-l pui pe un raft sus, ca să nu ajungă copiii la ea.

 

 

 

 

 

 

 

Una o citește cu pasiune de ceva vreme încoace, o răsfoiește înainte de culcare, o poartă peste tot cu ea.

Plănuim

            De plănuit, plănuiește mai mult Una. Eu sunt uimită de cât de limpede știe să organizeze ceea vrea să afle. Pentru că eu nu m-am grăbit să-i pregătesc prea multe materiale, a decis ea că o să facem un lapbook, la fel cum am făcut la copaci. Ne trebuie o fișă pe care să eticheteze părțile corpului unei păsări, un pliant în care să fie descrise cele trei tipuri de pene, fotografii cu stadiile de dezvoltare ale unei păsări.

            Iar lista cu lucruri de făcut cu Petru crește vertiginos, ar trebui să le notez și pe acelea undeva, până nu le uit!

 

Povestea seminței

Introducere

Povestea seminței a început cu o carte de Dumitru Radu Popa: ”Închide ochii! Povestea seminței”, despre care v-am povestit la un moment dat. N-am închis ochii ci i-am deschis cât mai bine, să vedem ce-i de văzut pe lumea asta și să pricepem care-i rostul atâtor metamorfoze care se produc, pe tăcute, în jurul nostru. Am citit cartea și ne-am lăsat inspirați.

Cuprins

            Am identificat și-am sortat diverse semințe: măr, ardei gras, dovleac, grâu, porumb, floarea-soarelui, fasole, bob etc. Am asociat semințele cu planta de la care provin și-am discutat mult despre felul în care semințele germinează.

 

            Am pus semințe la încolțit. I-a plăcut mult să facă asta, a fost proiectul ei cu tata. Le-a udat zilnic sau mi le-a lăsat mie în grijă și a cerut raport telefonic detaliat în fiecare zi când a lipsit de lângă semințele ei.

 

 

 

            Ca să le urmărească evoluția, a folosit un grafic în care a notat, desenat, numărat.

 

            În paralel, am citit câteva pagini din ”Prima mea carte despre natură și ecologie” de la editura Gama (o investiție excelentă, îmi repet asta de fiecare dată când o deschid împreună cu Una). Imaginile foarte clare au ajutat-o să identifice diferitele faze în evoluția semințelor noastre.

 

 

Pentru că plantele nu cresc nicăieri izolate ci întotdeauna înconjurate de viață în toate formele ei, am citit și ”Mica enciclopedie despre viața în grădină”, iarăși o carte uluitoare:

Mică la stat dar maaaare la sfat. Ilustrațiile sunt grozave, informația aleasă impecabil, formatul mic extrem de prietenos cu mâinile copiilor. Nu-mi ajung degetele sa tastez laude mai convingătoare pentru cartea asta sau pentru celelalte din aceeași colecție. Prețul e atât de mic raportat la calitatea cărții încât îmi vine să cred că a fost fixat așa printr-o eroare!

 

Zilele trecute am folosit discul realizat de Camelia ca să recapitulăm ciclul vieții unei plante.

Încheiere

            Tobă de carte, am ieșit în câmp. Am semănat cu adevărat. Ce-o să culegem, vedem la toamnă!

 

 

           

Un joc de asociere cu Fratele mai mic

          Văzându-mă mai mare dar mai năucă, Fratele mai mic al Surorii mai mari (cum altfel?!) și-a luat astăzi foarte în serios sarcina de a mă dăscăli nițel. Drept pentru care m-a ținut pe covor preț de minute bune ca să fac, sub atenta lui supraveghere, un joc de asociere.

            Materialele necesare: cărțile din biblioteca personală, cele care vin în colecții.

            Desfășurarea activității: a întors o carte cu ultima copertă în sus; pe ultima copertă sunt, de obicei, prezentate toate volumele din colecție. Petru arăta cu degețelul o imagine de pe ultima copertă și apoi folosea instrucțiuni scurte ca să-i găsesc eu cartea potrivită. Cu ”aia”, ”alta”, ”ata” (asta) m-a ghidat printre volume diverse până ce reușeam (ah, năuca de mami) să găsesc ce trebuie.

 

 

            Rezultatul activității: acum știu că el știe să grupeze obiectele în perechi.

23 aprilie – Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor

            Nu știu în ce măsură a fost Una interesată de faptul că UNESCO sărbătorește, anual, o zi a cărții și a drepturilor de autor, că alege o capitală internațională a cărții (anul acesta e Bangkok)  sau de faptul că oameni de pretutindeni se dau peste cap să-și reamintească, pe 23 aprilie, că a citi e necesar/pasionant/modern. Cred că la un moment dat i-am pomenit de lucrurile astea, dar am făcut două lucruri mai importante decât asta.

            Am recitit împreună ”Prâslea cel voinic și merele de aur”. Vă amintiți povestea? Ca să nu adoarmă în timp ce veghează mărul fermecat, mezinul împăratului ia cu sine în grădină câteva lucruri: arcul cu dăgeți, două țepușe pe care le înfige în jurul lui, ca să-l vestească atunci când e răpus de somn și… cărți de cetit. E un basm pe care Una l-a mai citit cu bunica ei dar care, în secret, îi strecoară în ureche fix gândul pe care mi-ar plăcea să-l rețină: cititul e o treabă de supereroi; cititul te ține treaz și vigilent pe urma celor răi.

Cu gândul acesta în minte i-am reînnoit Unei permisul la o bibliotecă publică. Primele ei contacte cu biblioteca au fost acum câțiva ani și s-au transformat într-o tragedie: era tare frumos să alegem cărți, să le ducem acasă dar vai, cum să ne mai despărțim de ele?! Acum e Una mai mare și mai înțeleaptă și sper că drumurile spre și de la bibliotecă vor deveni o obișnuință.

Am sărbătorit Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor? Sigur că da, la ieșirea de la bibliotecă ne-am cumpărat înghețată!

Scurtă bibliografie. Păsările

            Se pare că de ceva vreme avem un ”proiect” nou, eu și Una. Atâta doar că eu nu mi-am dat seama. De vreme ce am ignorat semnele discrete, Una a trecut la un limbaj mai puțin echivoc: de cum intră pe ușă, la întoarcerea de la grădiniță, înainte să se descalțe sau să spună ”bună ziua”, întreabă dacă i-am pregătit ceva despre păsări.

            Căci despre asta e vorba: despre păsări. Astăzi, în sfârșit, după grădiniță-plimbare-balet-masă-joacă-duș-citit (nu neapărat în ordinea aceasta), ne-am așezat și-am făcut liste. Lista Unei e, în întregime, cu lucruri pentru Petru. Lista mea e doar o schiță, resursele sunt, pe tema asta, imense. Aproape că nu-mi vine să mai deschid nimic, pentru că deja mi-e imposibil să aleg din noianul de activități grozave peste care am dat.

Lista Unei:

·         să mergem mai des să hrănim porumbeii din parc;

·         să ascultăm sunete și cântece păsărești cât mai diverse;

·         să adunăm ouă, pene, puf, fulgi, crenguțe, semințe cu care să se joace;

·         să meșterim o jucărie cu păsări (încă nu știu cum ar trebui să arate, dar nici Una nu știe; prin urmare, timpul e de partea mea).

 

Lista mea:

Cum vă spuneam, resursele sunt copleșitoare. Aproape fiecare pagină trimite, mai departe, spre zeci de alte idei nemaipomenite:

·         Living Montessori Now – o mică enciclopedie pe tema aceasta;

·         Montessori MOMents

·         Homeschool Share

·         See How They Grow –Chick – o carte găsită pe We Give Books, în speranța că vom strecura și puțină engleză;

·         Cum să desenezi o pasăre;

·         O idee care sigur îi va plăcea Unei: de câteva săptămâni tot trece în revistă păsările din jurul nostru, numai nu le-a adunat pe toate la un loc.

 

Avem enciclopedii, păduri, parcuri. Cred că ne mai trebuie doar timp și soare!