Veverițele și optimismul

”Veverițele și optimismul” (editura Girasol), o carte scrisă de José Morán și ilustrată de Ulises Wensell, e o carte frumoasă. Tipărită îngrijit, pe hârtie de bună calitate, legată solid, e un obiect pe care-l răsfoiești cu plăcere.

Cartea e parte dintr-o colecție intitulată ”Valorile mele” în care am mai văzut titluri legate de generozitate, toleranță sau solidaritate. Teme mari, fiecare dintre ele prinsă într-o poveste în care apare un animal (elefantul, tigrul, ursul polar). Mie combinația mi-a sunat foarte bine și-am citit pentru prima oară cartea cu așteptări mari, mari de tot. Poate de aceea am și simțit că ceva lipsește – nu știu să spun ce, oi fi doar eu cârcotașă?...

Povestea e simplă: avem două veverițe, Cata și Lina – una mereu optimistă, cealaltă mereu pesimistă. Trec cu greu peste iarnă pentru că uită unde și-au îngropat proviziile. Dar când, primăvara, văd cum răsar copaci tineri în pădure, își dau seama că proviziile lor au rodit și că da, viața e frumoasă și merită trăită cu o atitudine pozitivă.

Fetițe veverițe

De când am văzut titlul cărții acesteia, mi-am spus că trebuie s-o avem: dulcea mea Una e o veveriță pesimistă – veselă, activă, curioasă, vorbăreață muuult peste puterea mea de a asculta și răspunde, dar și reticentă când vine vorba de nou, gata să imagineze orice catastrofă, speriată că nu se va descurca/nu poate/nu știe etc.

Cu Una am citit de câteva ori cartea – n-a entuziasmat-o, dar nici n-a refuzat-o atunci când i-am propus s-o recitim. Scrisul e destul de mare, de odihnitor pentru ochi mici, așa că s-a implicat serios în partea de lectură.

Speram să primesc mai multe întrebări legate de atitudinea celor două veverițe dar Una a fost neobișnuit de reținută. Am încercat să încropim două veverițe-marionete pentru joc de rol, dar Una s-a plictisit repede de partea de pictat/uscat/decupat și ne-am jucat fără ele.

Ce-a ieșit bun de aici? Faptul că și-a verbalizat temerile, e conștientă de ele dar deocamdată ne-am oprit aici. Probabil că mai e nevoie de multă, multă joacă până să apară și soluțiile salvatoare, mecanismele care să-i dea Unei putere atunci când are nevoie.

Băieți vevereți

            Petru a răsfoit cartea odată cu noi sau în orele când lipsea Una. Am citit împreună imaginile și-i place mult să te asculte povestind. Avem o singură figurină în formă de veveriță așa că ne-am jucat cu aceea, a ascuns-o printre ghinde, a hrănit-o până i-am pierdut urma prin casă.

            Una peste alta, cartea nu e de lepădat. Chiar de la 3 anișori cred că poate fi citită fără probleme iar finalul primăvăratic, optimist al poveștii te încarcă, spun eu, cu multă energie pozitivă.