30 mar. 2013

5 minute pe zi: douăzeci și zece


            Deși am scris puțin pe blog în ultima vreme, s-au întâmplat multe în casa noastră, în felul în care Una a mai prins, din zbor, câte ceva interesant.

            Întâi, s-a întâmplat multă joacă – joacă dintr-aceea bună, adevărată, fără nicio altă miză ascunsă. S-a întâmplat și un pic de plictiseală, dar cred că și asta e felul Unei de a se odihni după perioadele de achiziții intense. Iar cititul a fost pentru ea un pas mare, care a trebuit gestionat și la nivel emoțional, nu numai intelectual.

            Apoi, a venit focul de artificii – totul o interesează în egală măsură: muzica, matematica, geografia, cărțile, totul. Am întrebat-o despre ce să scriu mai întâi: a ales să scriu despre recordul ei la numărat. Pentru că da, se pare că Una muncește să-și tot doboare recordul propriu la numărat. Face asta în fiecare zi înainte de somnul de prânz, de la grădiniță, fiindcă adoarme foarte greu. Dificultatea ei cea mai mare e să treacă de la 29 la 30, de la 39 la 40 etc. – să schimbe adică cifra zecilor.

            Înainte de asta, ne mai jucaserăm cu zeci și unități în mod cu totul banal – i-am explicat, cu ajutorul bețișoarelor, ce-s zecile și ce sunt unitățile. Am legat grupuri de câte zece bețișoare și le-am folosit împreună cu carnețelul nostru cu cifre.
 
 

            Am scris eu numere iar ea le-a citit sau i-am dictat numere pe care le-a scris pe panoul din camera ei.

Aseară, în timp ce făcea duș, a ținut să-mi explice cum a rezolvat și problema trecerii de la 29 la 30 (sau de la 49 la 50 etc.): după douăzeci ȘI opt, douăzeci ȘI nouă vine… douăzeci ȘI zece (adică două zeci plus încă un grup de zece unități), așadar treizeci.

            Cu mine lângă ea în chip de suporter înfocat, a numărat până la 100 pentru prima oară, socotindu-și zecile pe degete, ca nu cumva să-i scape șirul numărătorii. Ca să se poată juca de acum și singură cu toate numerele acestea, i-am printat de aici o fișă (un tabel) și jetoane cu numerele de la 1 la 100. E un exercițiu care poate fi făcut în liniște și care sper să-i placă la fel de mult ca recitarea, solemnă și concentrată, a numerelor.
            Pe ParticiPassions găsiți însă multe, multe materiale frumoase și utile, chiar dacă nu vă numiți neapărat montessorieni adevărați.

19 mar. 2013

Apolodor e călător


Dragă Gellu Naum,

            Cred că, până de curând, Una a fost prea mică pentru Apolodor al tău. L-am mai citit noi dar n-a fost… hmmm… cum să spun… magic. Acum e magic! Unei îi sclipesc ochișorii, jelește împreună cu Apolodor ”Mi-e dooor, mi-e dor”, îmi dă replica atunci când întreb ”Cum se numea?”, ”Și ce făcea?” Iar pentru faptul că o anume mică maimuțică a rămas și tristă, și nemăritată nu prea cred că o să te ierte curând!

            Aseară, în timp ce le citeam pruncilor versurile tale, mă întrebam dacă aș prefera să citesc altceva – corespondența lui Kafka, Gramatica Academiei, ce mai am eu pus bine pe raft pentru când o fi timp. Și am zis că nu, n-aș citi altceva. Mi s-a făcut și mie-un drag nebun de Apolodor.

            Declar așadar deschis sezonul de apolodormanie, o foarte frumoasă – și sperăm durabilă  – nebunie!

18 mar. 2013

Habemus papam!


           Pe 13 martie, Una a stat trează ceva mai târziu, ca să urmărim împreună alegerea noului Papă. Am șușotit frunte lângă frunte, ca să nu-l trezim pe Petru, i-am tot explicat ce vedem la televizor și de ce e atâta lume interesată de acest eveniment.

            Pentru că zilele trecute mă tot întreba de ce nu mai găsim emisiuni despre Papă, i-am croșetat repejor un ppt. cu care să se poată juca singurică. L-am intitulat ”Habemus papam!”, fiindcă s-a glumit mult la noi în casă pe marginea celebrului enunț – când ai cinci ani, ”havemus papa” (!) e lipsit de orice solemnitate și-ți amintește sigur de oareșce bunătăți gastronomice.
 

            Am păstrat lucrurile foarte simple – fond neutru, scris mare, ca să poată citi Una dacă are chef, fotografii găsite cu Google. N-am inclus date sau prea multe nume proprii, pentru că Una oricum nu le-ar fi reținut. Am povestit însă, pas cu pas, procedura de alegere a unui nou Suveran Pontif.

Materialul a fost extrem de folosit, Petru nu s-a putut nici el ține la distanță. Ocazie cu care a învățat și el să spună ”papa”! Sau ”Papa”?!

17 mar. 2013

Cărți pentru începători de la editura Girasol


            Am găsit, la editura Girasol, câteva cărticele foarte frumoase pentru cititori începători. Am cumpărat, deocamdată, câte un singur titlu din colecție, ca să le testăm.

            Ce-am citit deja și i-a plăcut enorm Unei e ”Mica Sirenă”, din colecția Povești cu abțibilduri (unde-au mai apărut și Cenușăreasa, Cei trei purceluși etc.). E cu abțibilduri, da? J
Una moare de nerăbdare să lipească imaginile acolo unde trebuie, partea cu lipitul a fost un motiv (prea) puternic să citească mai mult.



            Altfel, cărticica își merită banii: e tipărită pe hârtie de bună calitate, abțibildurile se desprind ușor de pe foaia lor, n-am primit de la Una nicio reclamație. Scrisul e mare, odihnitor pentru ochi, distanțele dintre rânduri sunt și ele generoase.

Pagina din stânga e ilustrată, cea din dreapta e destinată exclusiv poveștii. Ilustrațiile n-au prea preocupat-o pe Una n-au atras-o, n-au deranjat-o. Povestea e mai lungă decât orice altceva a citit Una până acum și și-a făcut la început griji că nu va ține minte, de la o zi la alta, ce citise anterior.

Pentru etapa în care se află acum Una cu cititul, textul a fost, pe alocuri, prea complicat: enunțuri poate prea lungi, cuvinte prea lungi. Dar cum n-a fost chip s-o convingem să amâne cartea, am stat lângă ea și ne-am asigurat că pricepe ce citește.

Una peste alta, o cărticică frumoasă și utilă. Una abia așteaptă să cumpărăm și restul colecției.

 

A doua carte pe care am luat-o nu are abțibilduri și face parte din colecția Citesc și privesc”. A noastră e despre ”Dragoni”, dar am văzut și cărticele despre vrăjitoare, zâne, pitici sau despre lucruri mai … lumești – ferma, animalele etc. E concepută la fel ca cea despre care vă povesteam mai devreme: pagina din stânga ilustrată, cea din dreapta rezervată textului. Partea frumoasă e că scrisul îl imită pe cel de mână, așa că ar putea fi un material bun pentru un copil care acum deprinde literele de mână.

 
 
De fapt, e o carte cu viață lungă: e potrivită și pentru un copil mic, căruia i se citește (textul e simpatic și ușor accesibil) dar, dacă iese întreagă din mâinile lui, e potrivită și pentru un școlar care-și poate exersa abilitățile de cititor începător.

16 mar. 2013

Călători pe șapte continente


Pentru că acum e atât de concentrată pe citit (iar eu atât de prinsă cu un alt proiect), orice altă preocupare a trecut în plan secund. Despre continente am discutat numai în trecere. Am încercat să construiesc, din materialele pe care le aveam la dispoziție, contexte în care să apară cât mai des numele continentelor. Nimic sofisticat, doar multă lectură, multă discuție pe marginea a ceea ce-am citit, joculețe de câte cinci minute improvizate în drum spre grădiniță etc.

Am căutat însă ca de fiecare dată să mergem cât mai mult la hărți, atlase, enciclopedii. Pentru ca Una să se obișnuiască să le manevreze, pentru ca memoria vizuală să-și facă și ea treaba în liniște.

Așa se face că ne-am ocupat, zilele acestea, de călători și exploratori.

 
Cum am început?

            Povestind. Minunându-ne că lumea e mare, mai mare decât orice poate mintea Unei să cuprindă. Am povestit cum, cu multă vreme în urmă, lumea era un loc misterios și incitant pentru om. Pentru că nu avea mijloace de transport sigure, pentru că se realiza așa de greu comunicarea la distanță, oamenii cunoșteau puțin sau deloc lumea largă. Mulți dintre ei nu-și părăseau niciodată locul de baștină pentru a călători cu adevărat. Una a cunoscut un astfel de om, pe străbunica ei, și nu i-a fost greu să înțeleagă că uneori, lumea are destul orizont dacă o privești din curtea ta.

 
Cine călătorea?

            Demult, călătoreau comercianții. Călătoreau războinicii. Călătoreau pelerinii. Călătoreau artiștii. Călătoreau exploratorii. Am discutat, pe înțelesul Unei, despre fiecare categorie de călători în parte. Despre Drumul Mătăsii, despre mirodenii și purpură, despre Alexandru cel Mare, despre Mecca și Ierusalim, despre menestreli, actori, circari și, desigur, despre marii, adevărații călători, aceea care au desenat de fapt harta lumii.

Am folosit mult harta și două enciclopedii.
 

 
           

                 O enciclopedie Disney, intitulată chiar așa, Călători și exploratori. Am citit-o pe secvențe, când a avut Una poftă. Și cartea e gândită în așa fel încât să poată fi fragmentată cu ușurință, însă acolo unde informația e multă sau prea densă pentru Una, am simplificat-o eu din mers.
 

            A doua e o carte apărută la editura Corint, ”Călătoriile marilor exploratori”.
           
 
 
            E excelent concepută: după prezentarea unui mare călător/explorator urmează două pagini care vorbesc despre lumea nouă în care acesta a pătruns. Contextul istoric și cultural al marilor explorări geografice e suficient de detaliat pentru ca un copil, oricât de curios, să găsească răspunsuri și prilejuri noi de a pune întrebări.

Iarăși, eu am simplificat considerabil textul în funcție de nevoile Unei. Am urmărit mult cu degetul pe hartă drumul diverșilor exploratori și-am repetat des numele continentelor, pe măsură ce ele apăreau în carte.

 
Dac-ai fi…

            Joculețe de făcut cu harta în față, cu degețelul pe post de arătător:

Dac-ai fi o pasăre magică și ai putea zbura oriunde, pe unde ți-ar plăcea să călătorești?

Dacă ai fi Micul Prinț și te-ai trezi singurel în Sahara, pe unde ai lua-o ca să ajungi în Europa?

Dac-ai fi un explorator arctic, cum ți-ai organiza expediția? etc.