31 ian. 2014

Mama și puiul


           Dintotdeauna, Una a organizat lumea în familii – un copac pitic crescut lângă unul mai înalt era cu siguranța un pui lângă mama lui, un creion mai scurt e puiul celui mai lung. De fapt, jocul ei preferat de multă, multă vreme e un joc în care ”personajele” sunt creioanele colorate care formează familii numeroase, cu legături complicate între ele.

 
            Mai nou, observ și la Petru aceeași tendință de a vedea pretutindeni mame și pui. Poate de aceea i-a plăcut așa de tare o cărticică de la editura Gama, Ești cumva mămica mea? Micuțul Tigrișor. O avem de mult și ne-a prins bine în stadii diferite de evoluție a lui Petru.


Pentru că paginile sunt cartonate, au rezistat eroic în perioada în care ar fi ronțăit orice. Bucata de blăniță care închipuie burtica puiului de tigru invită la mângâiat, paginile perforate invită la explorat. Numai de puțină vreme are Petru răbdare să citim cu adevărat textul în întregime, așa că acum putem descrie animalele de pe fiecare pagină, putem găsi deosebiri între ele, le imităm sau le învățăm să ne spună povești noi.

 
Cărții i-am alăturat perechi de plușuri și de figurine, mame și pui cu ajutorul cărora inventăm dialoguri sau punem în scenă dialogurile din carte, numărăm, distingem între mare și mic, repetăm denumirea lor în franceză etc.



O altă cărticică de la editura Teora, Animalele sălbatice și familia lor ne prinde bine în perioada asta.
 
 
Pe fiecare pagină sunt surprinse familii – fotografiile nu sunt întotdeauna de cea mai bună calitate dar înfățișează imagini din natură și asta e ceea ce căutam, de fapt. Pe fiecare pagină apare și câte-o informație despre animalele din imagine, în general bine aleasă și formulată succint, pentru ca cel mic să nu-și piardă interesul pentru carte.

 
Cărți și jucării, adică tot atâtea pretexte pentru momente de tandrețe și de joc!

29 ian. 2014

Dragonul care iubea ceaiul


          Dragonii or fi mari amatori de ceai, livrovorii însă sunt iubitori de cafea. Cafea băută din cești mari, aburinde, nu din ceșcuțe minuscule, bune numai pentru degete de zână. Când însă Dragonul cu pricina e o bestie fioroasă, neînvinsă în luptă de nici un prinț, când misiunea Dragonului e aceea de a păzi turnul în care e închisă o prințesă… Ei bine, atunci lucrurile se complică. Ne turnăm și noi o ceașcă de ceai, o mirosim suspicioși și citim mai departe. Cine e, până la urmă, personajul negativ? Dragonul temnicer sau.. prințesa întemnițată?!

            O fi posibil așa ceva? Este, într-un basm care e altfel decât cele obișnuite. Alina Darian scrie povestea ”Dragonului care iubea ceaiul”, Mariano Epelbaum semnează ilustrațiile iar cartea apare în 2008 la editura cu un nume magic – ”Soarele și Luna”.
            Vizual, cartea asta e uluitoare – fiecare pagină te aruncă într-o baie nouă de culoare. Stările de spirit ale personajelor, evoluția poveștii se reflectă în culoarea nouă a ilustrațiilor: violetul e plictisealo-nemulțumirea-nervoasă, însă oranjul cald e scufundarea luminoasă în lectură. Liniile ascuțite construiesc personaje moderne în esență, deși cu numele sunt bătrâne de când lumea – prințese, dragoni, zâne, spiriduși. Până la un punct, totul ne e cunoscut, dincolo însă de punctul acesta, totul devine nou și – poate – interesant.


            Ce se întâmplă de fapt? Prințesa e frumoasă, însă firea ei furtunoasă îi înnebunește pe toți. E deci închisă într-un turn, departe de lume, sub paza strictă a unui Dragon fioros. Rapunzel? Un picuț! Mai avem însă și-o Zână a Amiezii care să îndulcească prizonieratul nobilei nemulțumite îndeplinindu-i orice dorință, avem o grădină splendidă și-o bibliotecă în formă de spirală (ah!),  spiriduși care gătesc prăjiturele pentru ceai…


            Totuși, prințesa nu vrea decât ceea ce nu poate să aibă. Iar acum vrea o rochie croită din solzii negri ai Dragonului, nici mai mult, nici mai puțin! Încetul cu încetul, Dragonul e subjugat de neguroasa prințesă – albește încercând să-i facă pe plac, răcește de atâta stat în ploaie, visează să scape de misiunea aceasta chinuitoare și să plece. Să-și recapete libertatea! Dar cum? Numai atunci când va fi provocat la luptă de un voinic poate să se socotească eliberat. Iar prințesa poate părăsi turnul numai atunci când ”lumina o va atinge și pe ea”.



            Când în sfârșit sosește prințul, e cum nu se poate mai uimit când e invitat de dragon la ceai! Finalul e numai pe jumătate cel previzibil – prințul și prințesa pleacă împreună din turn și sunt fericiți până… nu mai sunt! Fiindcă prințesa se plictisește și pleacă în căutarea dragonului. Se va deghiza ea însăși în prinț și-l va provoca la luptă pentru a-l elibera de noua lui misiune și-l va lua apoi cu ea.

            Ce face dragonul între timp? Se răsfață pe o insulă tropicală, fără să știe ce i se pregătește… urmează un ”VA URMA” mare și… gata!


            Am citit acum câțiva ani povestea, apoi am uitat-o până de curând, când am dezgropat-o iar din bibliotecă. Ne-am amuzat recitind-o, mai ales că prințesa Alinei Darian e și ea o altfel de prințesă: întâi mofturoasa pe care nimic n-o satisface, neguroasa care stârnește ploaia cu nemulțumirile ei, iar la sfârșit cavalera” care a citit prea mult ca să se mulțumească numai cu clișeul și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Îl părăsește deci pe Făt-Frumos și pleacă să-și inventeze propria poveste, dincolo de clișee. (Bine, nici asta nu mai e așa o noutate, dar la câți ani are Una, iluzia ține.)

            Am pus în scenă povestea folosindu-ne de jucărioare mărunte de prin casă. Am vorbit despre sentimentele bietului Dragon, silit să îndure tirania unei prințese capricioase. (Cam cum mă simt eu, adică, atunci când Petru urlă din toate puterile că nu vrea laptele alb din cană, vrea lapte aaaaaalb în cană! Subtil, nu? J) Am vorbit despre sentimentele prințesei. Cum e să ai totul și totuși să fii mereu nemulțumit? Ce-i lipsește, de fapt, prințesei?

            Apoi, fiindcă Una n-a putut citi din carte, am folosit niște spatule pentru uz medical pe care am scris propoziții scurte referitoare la text.


            Întâi am separat propozițiile adevărate de cele neadevărate.


În cele din urmă am reconstituit firul poveștii folosind numai spatulele cu propoziții corecte.



Și vorba basmului – precum cuvântul din poveste, înainte mult mai este! Scriem și noi VA URMA” și lăsăm continuarea pentru zilele următoare.

26 ian. 2014

Cât de magică e ”Magic Lilli”?


          Destul cât să fie citită de-un livrovor mic și căpos, căruia îi e limpede că e mult mai ușor să-ți citească altul decât să citești singur. De Una mea vorbesc, desigur! Dar colecția de cărticele care o au drept protagonistă pe Lilli, micuța vrăjitoare din desenele animate, a trecut de cenzura extrem de strictă pe care Una o exercită în materie de cărți citite pe cont propriu. Noi le-am descoperit prin vară și dacă atunci le-am fotografiat în iarbă, trebuia ca acum să vi le arăt ninse, nu? J
 

Volumele au apărut la editura Aramis și sunt grupate pe două niveluri – unele pentru 6 ani, altele pentru 8 ani. Prețul mi se pare excellent, raportat la calitatea cărților - coperta e cartonată, ilustrațiile sunt tipărite îngrijit, culorile sunt frumoase și clare, paginile sunt legate solid.

Deocamdată, Una a citit două dintre cărțile destinate primului nivel și reacția ei a fost încurajatoare. Povestea nu e plictisitoare, scrisul mare face lectura odihnitoare pentru ochi. Paginile conțin destul text dar distribuit în rânduri scurte, care lasă impresia că termini repede și că lași în spate o cantitate serioasă de text.
 
 
E un truc simplu acesta, dar tare eficient! Pentru Una, care nu-i cititoare pătimașă, criteriul suprafeței citite încă e extrem de motivant!


Cuvintele sunt, în mare parte, destul de scurte și se repetă destul de regulat pe pagină – lucru iarăși important pentru un începător. Lucrul acesta îmi de înțeles că aceste volume au fost cu adevărat concepute pentru cititori mici, spre deosebire de volume similare de la editura Gama, încărcate de cuvinte luuuungi și de fraze și mai lungi.
 

Diferența dintre volumele pentru 6 ani și cele pentru 8 ani se regăsește mai ales în complexitatea poveștii și a cantității de text de pe pagină. Scrisul e la fel de mare care și în cele pentru vârste mai mici.