Motiv mai bun nu mi-a trebuit. Iată de ce încerc să grupez
aici câteva lucruri pe care le-am făcut în ultima vreme, până nu uităm cu
totul. Din ce-i făcută o pasăre, Una știa – cap, gât, trunchi, membre, adaptări pentru zbor, despre
vertebrate mai discutaserăm și n-am făcut decât să revizităm informațiile acestea și să le ordonăm nițel.
Coincidență norocoasă, la
Muzeul local de Științe Naturale e deschisă o expoziție cu păsări. Așa că, teoretic, am
putut completa observațiile noastre din natură vizitând expoziția. Singurul câștig a fost că am
putut vedea de aproape specii la care n-am fi avut altfel acces. În rest, n-am
făcut decât să-mi reîmprospătez tristețea că iată, încă mai există muzee la
fel de adormite precum exponatele împăiate pe care le găzduiesc: zero
interactivitate, zero elemente ludice, lipsa oricărui efort de a face expozițiile interesante
pentru copii.
Un puzzle
Ideea acestui puzzle am găsit-o aici. Am tradus pentru
Una denumirile și-am urmat instrucțiunile: am printat fișa în două exemplare, unul a fost folosit drept suport iar din celălalt am decupat ”piesele” cu care am reconstituit
pasărea.
Cât ar fi trebuit să lipească puzzle-ul (prea detaliat, a comentat Una), am discutat câte
ceva despre fiecare fragment cu care lucra, lucruri culese de prin
enciclopediile pe care le-am tot citit împreună. Piesele au rămas până la urmă
nelipite pe planșă, pentru că Una a vrut sa se poată juca cu ele și mai târziu.
O diagramă
A fost ideea Unei – am ales o imagine cu o coțofană pe care Una
a putut să noteze din ce-i făcută o pasăre.
A folosit fișa de control la final.
A folosit fișa de control la final.
Un joc: mima cu păsări
E un joc la care a
putut participa și Petru. Eu și Una trăgeam, pe rând, câte o carte (am pus aici materialul, ca să vă faceți o idee), ne
citeam instrucțiunile, apoi mimam: Țopăie ca o vrabie! Cântă-ți numele ca un cuc! Ghemuiește-te ca o pasăre adormită! Planează ca un
vultur în căutarea prăzii!
Sigur că nu m-am
supărat când Una a citit și cartonașele mele, sigur că ea a tras carte și-n locul lui
Petru. Sigur că ne-am prostit cât încape și da, Petru mai aleargă și acum prin casă cu un pai în gură, scuturând din aripioare și strigând ”celep, celep” (adică
cirip-cirip). Așa scria pe-un cartonaș: Adună crenguțe și paie pentru a construi un cuib! Iar el a găsit
repede paiele din plastic, pentru răcoritoare.
Unu nu stie doua lucruri:
RăspundețiȘtergere1 ca s-a intalnit cu o zana si ca aceea esti tu,mama ei
2 zborul ,la propriu, este acum un lucru posibil datorita tehnologiei cat despre zborul ca stare de visare,creatie ea deja este in plin proces.
Are noroc , ca poate zbura protejata si ocrotita de un ochi de........vultur!
Ma rasfeti, Ioana, si ma tem ca-mi place! Nici nu stii ce bine pica numarul 1! Una e acum teribil de dezamagita ca ea nu va fi ni-cio-da-ta o printesa adevarata fiindca nu s-a nascut dintr-o regina! E de vina Rapunzel, recunosc... Am sa-i citesc ce ne-ai scris si-o sa sper ca ma crede - daca o intrebi pe ea, ar spune ca-s mai degraba vultur decat zana! :))
ȘtergereSa aveti o zi frumoasa si voi!