Cântecul Cidului

            

            Despre ce înveți mai întâi? Despre lucrurile de lângă tine, despre copacii pe lângă care treci zilnic, despre florile din drumul tău, despre norii pe care îi vezi la fereastră. Iar aproapele ăsta se lărgește, ușurel, ușurel, până ajunge să includă pinguinii din Antarctica și cavaleri din Evul Mediu. Pentru noi, asta e Festivalul de Artă Medievală – aproapele care ne duce departe. Stăm toată ziua în cetate și anul acesta am descoperit, cu ușurare, că nu suntem chiar singurele care bântuie neobosite, de dimineața până seara, pe la taberele cavalerilor. Una și-a făcut o prietenă care e, la fel ca ea, pasionată de medieval, care, la fel ca ea, anticipează anul întreg cele trei zile de fantezie eroică.

            Pentru că la prânz, toată lumea face pauză (și domnițele trebuie să mănânce, nu-i așa?), mergem la Muzeul Satului Bucovinean, în curtea largă și verde și citim ”Cântecul Cidului”.

               Ediția noastră e o adaptare pentru copii realizată de Rosa Navarro Duran și ilustrată de Francesc Rovira. A apărut la Corint Junior, include o scurtă introducere (”Așa începe povestea”) și cele trei cânturi care povestesc isprăvile de arme ale lui El Campeador, cel ce în bun ceas s-a născut. Capitolele sunt scurte (de la 2 – 3 pagini, până la 5), cu scris suficient de mare pentru un începător. Dacă anul trecut i-am citit eu Unei cartea, anul acesta a fost pregătită să citim împreună, fiecare câte un capitol. Coperta e cartonată, protejată de o supracopertă ilustrată, hârtia e groasă, lucioasă, de bună calitate, iar paginile bine legate rezistă onorabil răsfoitului nostru grăbit.

            Narațiunea curge frumos, chiar dacă întâmplările sunt simplificate și adesea povestea are așa, o anume uscăciune care pe mine mă mai sâcâie din timp în timp. Dar compensăm din belșug vorbind, discutând pe marginea textului. E o carte pe care o văd reluată la vârste diferite: acum, e pentru noi o poartă de intrare în lumea medievală și, în același timp, o poveste pasionantă despre onoare și eroism. Mai târziu, când cunoștințele de istoriei ale Unei vor fi mai bogate, când reprezentările ei culturale se vor nuanța, cartea va putea fi reluată din alte perspective. Ce găsesc acum extraordinar în cartea asta e prilejul de a vedea puse în poveste realități ale vieții cavalerilor pe care enciclopediile le idealizează adesea sau nu le luminează suficient.

               O mulțime de elemente de cultură și civilizație medievală pot fi decupate din fiecare pagină. Relațiile dintre rege și vasalii săi, spre exemplu. Iată-l pe regele Alfonso prost sfătuit de apropiații lui, astfel încât îi poruncește Cidului să-și părăsească de îndată pământurile și averea. Cidul se supune poruncii fără să crâcnească. Deși e carismatic, puternic, deși poate aduna și în exil o armată de cavaleri care să-l slujească necondiționat, Cidul lasă totul în urmă și pleacă. De ce? Care e relația dintre el și regele Alfonso? De ce acceptă Cidul pedeapsa aceasta nemeritată? Punem întrebări și căutăm răspunsuri și cred că înțelegem mai multe așa despre lumea medievală decât din multe dintre enciclopediile pe care le-am tot citit în ultimii ani. Pricepem mai ușor că Cidul nu e un cavaler romantic și visător: el asediază cetăți, ia pradă de război pentru sine și pentru oamenii săi, ca să nu distrugă satele din jurul cetății ia tribut de la țărani, războiul e viața lui. În același timp însă, eliberează prizonieri fără a le face rău și e iubit de mauri drept un stăpân care i-a tratat fără cruzime.
                    Pentru Una a fost interesant să discutăm despre femeile din carte. Soția și fiicele Cidului rămân într-o mănăstire câtă vreme El Campeador cucerește cetate după cetate. De ce? De ce n-au plecat și ele în exil, alături de Cid? Care era, atunci, rolul femeii în societate, care era legătura dintre nobili și biserică și unde, în ecuația asta, se găsea femeia? Atunci când cele trei femei primesc permisiunea regelui Alfoso să se alăture Cidului, sunt cheltuite sume importante de bani pentru veșmintele lor și o mulțime de bărbați le asigură protecția pe parcursul călătoriei lor. De ce era diferită atunci o călătorie? Ce mesaj transmit, de fapt, hainele bogate ale femeilor? Și tot așa, din întrebare în întrebare, ajungem adânc în inima poveștii.

            Ne întoarcem apoi în cetate, în zăngănit de arme. Ascultăm muzică, dansăm cu domnițele, refacem iluzia. Spunem din nou povestea, altfel.