14 iun. 2015

Balada căpșunilor fără culoare



De la floare la fruct
            De mai bine de o lună avem pe pervaz câteva ghivece cu căpșuni plantele le-am adus de la țară, din grădina bunicilor mei și le-am mutat în ghivece improvizate (reciclăm, ideea Mirunei). Pe 8 mai, erau înflorite superb. 


Copiii le-au udat și le-au vorbit, le-au explicat cum au ajuns ele să vadă lumea de sus, de la etajul patru. În fiecare dimineață, au urmărit modificările din grădină” cum se pleoștesc tulpinile atunci când sunt prea însetate, cum se risipesc petalele și începe să apară, mărunțel întâi, fructul, cum se conturează tot mai frumos căpșuna.



            Primele semne de roșeață de pe obrajii căpșunelor noastre au stârnit chiote de bucurie.






  Cele dintâi fructe le-au cules căpcăunii mici chiar pe 1 iunie.

              
De la fructe la carte
            Și fiindcă a fost mult de așteptat până au putut gusta căpșune din grădina” noastră, le-a prins bine livrovorilor o carte despre doi frați căpșuni pe care Miruna îi cunoaște din anii trecuți, dar pe care Petru abia acum îi descoperă. Cât s-au înroșit căpșunele, am citit Balada căpșunilor fără culoare, de Zully Mustafa. Cele 55 de pagini sunt împărțite în opt capitole (porții mici, numai bune de administrat înainte de culcare pruncilor curioși) – nouă ne-au ajuns pentru aproape două seri, cu Petru care întreabă la fiecare rând de ce-cum-cine. Coperta e cartonată, hârtia e lucioasă, de bună calitate, iar formatul cărții seamănă cu acela al unui album numai bun de ținut în brațe.


            Unde începe povestea? În Pădurea din Munții Stâncoși, loc întunecat și sumbru unde stăpânește Bufnița Scorțoasă. Jocul e interzis câtă vreme veghează un asemenea stăpân morocănos, iar veselia e socotită o infracțiune. Mama-căpșună și tatăl-căpșun văd cum li se ofilesc cei trei copilași – Căpșunel, Căpșunici și Căpșunica. Sunt așa de palizi, de lipsiți de culoare, încât nici nu mai seamănă a căpșune adevărate! Ce se întâmplă mai departe? Urmează o poveste plină de căldură și de emoție frumoasă: Căpșunici și Căpșunica pleacă în lume, să-și caute culoarea și să-și împlinească visul de a vedea stelele strălucind.




            În drumul lor ajung să-i cunoască pe Amanita, ciuperca cea cochetă, pe maci, pe Copacul cel înțelept din Pădurea de Foioase, pe Greieraș-Trubaduraș și în cele din urmă pe Catrinel, fetița pasionată de pictură ale cărei culori vor însufleți întreaga lume. Dacă pe Dorothy și pe Toto  i-am văzut urmând mereu drumul pavat cu cărămizi galbene, frații-căpșun călătoresc pe urmele culorii roșii pe care n-o vor primi de la vreun vrăjitor, ca pe un dar sau o favoarea, ci și-o vor ”construi” singuri.





Fiecare nouă experiență pe care o trăiesc cele două căpșunele, fiecare întâlnire nouă adaugă un strop de culoare obrajilor lor și le ajută să-și recapete strălucirea. Roua dimineții, jocul nestingherit, râsul vesel, somnul sub cerul liber, prietenia celorlalți îi transformă în eroi de baladă despre care Greieraș-Trubaduraș cântă lumii întregi:

”Căpșunel și Căpșunica,
Tot cutreierând pământul
Au aflat ce este joaca,
Ce e ploaia, ce e vântul…”


            Ilustrațiile îi aparțin lui Mathias K. și urmăresc povestea ca un ecou delicat – imaginile sunt palide, cenușii la început, când textul vorbește despre atmosfera apăsătoare din Pădurea din Munții Stâncoși și e dominat de deznădejdea mamei-căpșun, de neputința tatălui-căpșun, de reveria tristă a Căpșunicăi. Pe măsură ce căpșunele pătrund mai adânc în lumea plină de culoare din jur, și ilustrațiile capătă mai multă strălucire. Partea finală a cărții, aceea în care Catrinel ascultă și pictează ea însăși povestea fără pereche a celor două căpșune, e plină de veselie.



            De ce le-a plăcut copiilor povestea? Pentru că personajele principale sunt doi frați, la fel ca ei. Pentru că se termină cu bine. Căpșunel și Căpșunica i-au învățat (dacă mai era nevoie) că viața trebuie trăită frumos, cu bucurie. Catrinel le-a arătat (dacă mai era nevoie) că pictând, adaugi lumii un strop neprețuit de frumusețe. Penelul e și el o unealtă în mâna aceluia care vrea să schimbe lumea. Curajul celor două căpșunele de a înfrunta necunoscutul e sigur o lecție la care Una trebuie să mai mediteze, în timp ce așteaptă să fiarbă dulceața de căpșune…
           


Un comentariu: