Corespondența unei zâne mici

            Zâna mică e Una, cine altcineva? Ea, care se plânge mereu că nu va vedea niciodată o zână adevărată, ea nu știe să se vadă în oglindă așa cum o văd eu: cu pletuțe zânești, cu priviri magice, cu îmbufnări comice (râd numai eu și în sinea mea, căci ea…).

Una scrie scrisori, în fiecare zi câte una, serioasă și consecventă.

            Pe hârtie roz pentru alte zâne mici ca ea, pe hârtie mai serioasă pentru prietenii mai mari, cărora le spune că e în vacanță și că de pe acum are emoții pentru școală și noi când ne vedem. Lipim timbre și aruncăm plicul în cutia poștală, apoi căutăm pe cineva nou căruia să-i scriem. 

            Poate lui Pippi? Da, Pippi trebuie muștruluită!
 

              Sunt multe de povestit despre ce înseamnă să fii un Descoperilă adevărat, însă las asta pentru mâine pentru că acum e urgentă o întrebare pentru Apolodor:

 

 

 

Ce să scriem însă pe plic? Unde locuiesc personajele? În cărțile lor, spune Una. Deocamdată, scrisorile se odihnesc între paginile cărților iar răspunsurile le ticluiește tot Una, în gând.