Calendarul de Advent

        Am vrut să ținem și anul acesta Adventul și m-am tot întrebat cum. Să facem un calendar? Da, un calendar. E grozav să simți, să măsori cum se apropie Crăciunul, să vezi ce puțin a mai rămas, să anticipezi surprizele, emoțiile. Dar ce fel de calendar? Unul cu activități planificate dinainte a fost prima idee. Dar a fost ideea la care am renunțat cel mai repede. Oricât de ispititor ar suna ”bem ciocolată fierbinte cu frișcă”, ”ascultăm colinde”, ”facem un om de zăpadă”, parcă n-am mai avut energie să mă înham la încă un șir de activități prestabilite. Ne-am fi apropiat prea mult de obișnuitul zilelor banale de peste an și-ar fi dispărut, pentru mine cel puțin, toată frumusețea momentului atunci când aș fi știut că e numai un lucru printre altele pe o colorată-dichisită-sâcâitoare to-do-list.

            Prin urmare nu avem un calendar cu activități. Avem un jurnal cu îngeri și cu emoții. 24 de file. Un carnețel în care scriem cu toții, eu și Una și Petru. Se strângem seara în pat și povestim despre ce ne-a rămas în minte din ziua care a trecut și scriem asta în carnețel. Măcar câte-un cuvânt pentru fiecare zi.

            E un cadou pe care nu-l facem neapărat Moșului, ci mai degrabă nouă înșine. Parcă așa Timpul ne scapă mai puțin printre degete. Parcă așa suntem mai atenți să-i dăm zilei bucuria, și jocul, și plinătatea ei.