23 dec. 2013

Când Moș Crăciun a căzut din cer…


          A nimerit pe Drumul Ceței (așa spune cartea), aproape de casa lui Ben. Încă nu ninsese (la fel cum n-a nins nici pe la noi). Moș Crăciun l-a pierdut pe Steluță, singurul lui ren. Rulota i s-a zguduit zdravăn, dar a supraviețuit impactului, vasele îngerilor însă s-au făcut praf (dar ce noroc – cioburile se lipesc peste noapte la loc, singure-singurele).
 
 
Spiridușii creaturi mărunte și obraznice – trebuie să repare rapid roțile rulotei pentru că Nicolas Crăciunel – ULTIMUL Moș Crăciun adevărat – trebuie să fugă! Valentin Florentin Crăciunescu e pe urmele lui și dacă l-ar prinde, ar fi destul să-i fure cizmele pentru 24 de secunde. Știți ce-ar păți atunci ultimul Moș Crăciun adevărat? S-ar transforma într-un Moș Crăciun de ciocolată. Căruia un copil i-ar ronțăi vesel capul. Fără nici măcar o umbră de bănuiala că acela e capul adevăratului Moș Crăciun!!
 

 
Sună complicat? Probabil am făcut eu ca lucrurile să sune încurcat. Cartea Corneliei Funke Când Moș Crăciun a căzut din cer lămurește toată povestea asta cu umor, cu o știință sigură a dozării suspansului, cu puterea de a construi personaje extraordinare chiar în miezul imaginilor celor mai stereotipe. Până la urmă, ai fi ispitit să întrebi – ce mai poți spune nou despre Moș Crăciun? Dar despre îngeri și spiriduși? Despre magia Crăciunului?
 


Ei bine, Cornelia Funke reușește să scrie o poveste de Crăciun grozavă! Cartea a apărut la RAO în 2008, într-o traducere semnată de Anca-Maria Albici. Volumul are 140 de pagini, 21 de capitole, o copertă cartonată, e foarte bine legat, iar paginile ușor gălbui îi dau un farmec extraordinar, pe care micile greșeli de editare a textului nu reușesc întotdeauna să-l umbrească. E totuși păcat să găsești într-o carte așa de frumoasă neglijențe mărunte care ar fi putut fi ușor evitate. Coperta și ilustrațiile Reginei Kehn întregesc sensul acestei povești contemporane despre magie, spiriduși, îngeri și reni invizibili. E o carte pe care a priceput-o Una la 6 ani, dar pe care o văd citită câțiva ani de acum încolo, chiar și de copii de 10-12 ani.


Adevăratul Moș Crăciun, spune Cornelia Funke, nu e deloc așa cum ni-l imaginăm de obicei – neapărat burtos, neapărat bătrân, neapărat jovial. Nicolas Crăciunel e, în realitate, maaare iubitor de cafea, e tânăr, îndrăzneț, cu plete de culoare închisă, cam jerpelit în costumul lui vechi, e liniștit și nu prea vorbăreț. În rulota lui se ascunde întreaga magie a adevăratului Crăciun – biscuiți proaspăt copți, daruri magice, meșterite de spiriduși obraznici dar pricepuți, licurici și câte și mai câte. Ajutoarele lui sunt Matilda și Emmanuel, doi îngerași dolofani, ea prea vorbăreață, el curajos exact atunci când trebuie (o să înțelegeți când ajungeți la ultimele capitole ale cărții).


Nicolas Crăciunel știe să și-i apropie exact pe copiii care au cea mai mare nevoie de el. unul e Ben, băiatul care-și găsește întotdeauna greu cuvintele, teribil de înstrăinat de propria-i familie. Mai e Carina, fetița care visează urât – ea s-a mutat de vreun an pe Drumul Ceței dar a rămas șoricica” pentru copiii din zonă, niciodată acceptată cu adevărat în jocurile lor.

I-a plăcut Unei cartea? La nebunie! Capitolele sunt scurte, 4-6 pagini trec așa de repede că nici n-apuci să clipești și-s gata. Înfruntarea dintre Nicolas Crăciunel și odiosul Valentin Florentin Crăciunescu a ținut-o cu sufletul la gură. Ca să simplific binișor lucrurile, o să spun atât – că primul e Crăciunul magic, celălalt e Crăciunul comercial. Nu-i greu de ghicit de partea cui s-a așezat Una. Apoi, rulota lui Crăciunel emană o magie căreia îi e greu să-i reziști. Și eu, când îmi torn acum cafea, mă gândesc mai întâi la Crăciunel și mi-l închipui făcând același lucru.


Ce nu cred eu c-a priceput cu adevărat Una sunt câteva pasaje despre viața la școală a copiilor (nu are Una habar ce-i aia să copiezi la un test sau de ce ar râde cineva când un coleg nu-și găsește cu ușurință cuvintele). Și nici singurătatea lui Ben alături de propria lui familie nu cred că-i o realitate cu care ea să rezoneze deocamdată – ea încă ne caută compania, încă mai vorbim aceeași limbă la joacă și la plimbare, pubertatea e încă departe, slavă Domnului! J Povestea prieteniei dintre Ben și Carina a răscumpărat însă pasajele astea al căror mister nu cred că l-a intuit Una, pur și simplu a trecut peste ele și asta a fost. A rămas însă cu o rețetă genială de ademenit reni invizibili și cu credința nestrămutată în magia Crăciunului.

Căci asta e darul imens pe care ți-l face cartea Corneliei Funke – îți reamintește (dacă mai era nevoie) că Moș Crăciun există, că magia Crăciunului începe acolo unde se termină ideile preconcepute și clișeele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu