Cutia cu primăvară

             Abia de câteva zile au explodat și în orașul nostru magnoliile și narcisele galbene. Lalelele s-au desfăcut numai în câteva grădini extrem de însorite și copacii înfloriți încă ne mai surprind atunci când ne ies în cale dintre blocuri și betoane. S-au umplut grădinile de ciripit dar și ieri, și azi a plouat – ploi scurte, de primăvară. Ieri au trecut peste noi și două valuri de ninsoare: cinci minute au căzut boabe de zăpadă mici cât bobul de orez. Fac un raport meteo complet ca să vedeți contextul mai larg în care ne jucăm folosind ”cutia cu primăvară”.

            Am încercat, mai întâi, să ne folosim de o carte din colecția ”Hoinari prin anotimpuri”, cea despre primăvară.

Sursa imaginii: http://www.edituracasa.ro/hoinari-prin-anotimpuri-primavara

Colecția e prezentată extrem de convingător aici sau aici – îmi pusesem și eu mari speranțe în volumul acesta, dar Petru l-a ignorat cu totul.

Ideea care-mi plăcuse cel mai mult la ”Hoinari…” – anotimpurile în trecerea lor gradată de la unul la celălalt, nuanțele care lipsesc de obicei din alte proiecte similare, ideea aceasta am încercat s-o păstrăm când am improvizat ”cutia cu primăvară”. Lucrurile funcționează cam așa: ne plimbăm, alergăm, culegem bețe, pietre, fluturi și alte dihănii (vii sau nu) după care, ajunși acasă, încercăm să punem în scenă ceea ce am văzut afară. Derulăm cu încetinitorul filmul zilei și construim în ”cutia cu primăvară” schimbările pe care le-am observat hoinărind pe afară. Materialele sunt cele mai ieftine, mai la îndemână, iar posibilitățile de a improviza scenarii noi sunt practic nelimitate.

Acum câteva săptămâni, abia se observau câțiva muguri pe crenguțele uscate iar pământul era încă acoperit cu frunze uscate prin pădurile pe unde ne plimbăm.

Au început, încetul cu încetul, să apară primele flori de primăvară.

Oamenii își ară ogoarele și-și curăță grădinile de uscături…

Apoi soarele scoate la iveală o mulțime de insecte amețite de lumină și de căldură…

Petru s-a distrat prinzând peste tot cleștișorii decorativi din lemn pe care sunt lipite insecte mărunte și fiecare moment dintr-ăsta e bun pentru rostologolit dintr-o parte în alta întrebări: de ce primăvara apar insecte și iarna nu, unde-or fi stat albinele astea până acum, de ce se înghesuie toate în grădină dar pe stradă nu-s etc. Mă interesează mai mult ca el să pună întrebări și să formuleze ipoteze (oricât de comice sau de aiuritoare ar fi ele) decât să-i servesc, gata rumegate, lecții despre primăvară. Iar de aici, povestea poate continua, de acum, în fel și chip...