Semințe de cabane

           Primiți cu semănatul? Știu, nu e dimineața Sfântului Vasile dar să ne închipuim că vă bat acum la ușă împreună cu livrovorii mici și vă cântăm să trăiți, să înfloriți, ca merii, ca perii în mijlocul verii, ca toamna cea bogată, de toate îmbelșugată.

În loc să împrăștiem grâu în pragul casei, o să împrăștiem… semințe de cabane.

Un prieten nespus de drag ne-a dăruit cartea aceasta la care visez de ani de zile. E scrisă de Philippe Lechermeier și de Eric Puybaret și e re-scrisă (adică tradusă) de Șerban Foarță. Să spun că numai Șerban Foarță putea aduce cartea aceasta în limba română, pentru că numai el e îndeajuns de poet pentru a face, în acest caz, munca adesea necunoscută și niciodată îndeajuns prețuită a traducătorului. Șerban Foarță e Mare Maestru de Ceremonii iar ”balul” acesta extravagant de cuvinte, ilustrații, vis, fantezie și delicatețe găsește o ”gazdă” desăvârșită în editura Vellant. I-am lăudat de multe ori pe cei de la Vellant pentru portofoliul lor extraordinar, trebuie acum să le mai mulțumesc o dată pentru că mi-au adus aproape volumul acesta neprețuit.

Deschidem cartea…

”Iată cuvintele cu care-ncep carnetul acesta,

carnet de care n-o să mă despart de-a lungu-ntregii mele aventuri.

Am început de foarte mult să-mi pregătesc călătoria,

adică din ziua când am auzit vorbindu-se despre faimoasele semințe.

Semințe de cabane.

Semințe pe care-i de ajuns să le sădești și să le uzi, spre a vedea crescând cabana.

Semințe de-astea de găsesc în preajma oricărei cabane, iar de cabane-i plină lumea.

(…) Călătoria poate să înceapă…”

Alphonso de Copacabana

Fiecare pagină e apoi o lume în care te strecori uimit.

 

Cum ar fi să locuiești, preț de un an-un-timp, într-o locuință muzicală? Dacă întredeschizi ușor fereastra, cântului vântului îi poți schimba câteva note...

 

Cabana de cărți (și hărți) e deja locuită. Îi aparține unui fermecător domn Cărturescu:

 

 



”Cabana rusească e-o cabană cu, înăuntrul ei, o alta, mai mica, înăuntrul căreia se află o cabană în care, dacă o deschizi, se află, tot mai mica, o a patra. Când o deschizi, în fine, și pe asta, găsesști într-însa alta, și mai mica, în care este încă una, tot mai minusculă, în care, dacă intri, găsesști altă cabană, în care e o alta, în care...”

 

Anul acesta încă nou e sămânța pe care am pus-o la încolțit. Îl vrem frumos și extravagant precum cartea aceasta. Ne culcușim în vis, aproape unii de alții, cu râsul vibrând între noi. 2014 e o casă nouă. S-o locuim frumos!