Maria Cosmina Dragomir, Arte vizuale și abilități practice. Instrument de predare integrată a artelor plastice și a lucrului manual. Propunere de curriculă extinsă pentru clasa pregătitoare și clasa I
București, 2014
De unde să
încep?... Am scris despre cartea aceasta că e minunată înainte s-o țin
în mâini și
acum, când în sfârșit o am, parcă am rămas fără cuvinte. E minunată. Cosmina Dragomir e minunată dar e ea, doar ea, autoarea? Indexul alfabetic al autorilor
de la finalul cărții se întinde pe câteva pagini, iar la începutul
volumului, două pagini întregi sunt rezervate unor portrete extraordinare, ale
”strălucitorilor lucrători fără-de-arginți, fără de care nu ar fi fost posibilă venirea pe lume a acestei cărți. Specialiști,
dascăli, oameni uimitori pe care puteți să-i luați de model nu doar pentru a le face
portretul. Consultanții științifici
sau colaboratorii”!
Să
spunem atunci că multă lume minunată a contribuit la apariția
lucrării acesteia care se joacă serios și
care, cu fermitate și cu grație,
spune ceea ce este: un instrument pentru aceia care predau la ”școala
mică” (clasa pregătitoare și clasa I), dar și
un ”ghid didactic pentru copiii preabine
ascunși în părinți
și
bunici”. Inițiatorul
proiectului este Asociația Părinților
și
Profesorilor Ortodocși ”Sfântul Grigorie Palama”, iar partenerii proiectului sunt Revista Familia Ortodoxă, Asociația pentru Cultură și Tradiție
”Anton Pann” și Asociația
”Dintr-un Basm”. În cifre, cartea e un ”mamut”
impresionant: 15 ani de predare petrecuți de Maria Cosmina Dragomir în școlile patriei, alături de 2000 de copii provenind
din medii diferite, 10 000 de lucrări ale acestor copiii care au alcătuit, în timp, arhiva din care autoarea a
putut alege suportul vizual al temelor propuse etc. etc.
În
sine, manualul e un obiect luxos, care amintește
de un album de artă – hârtia e lucioasă, de bună calitate, fotografiile color și
ilustrațiile bogate arată impecabil. El li se adresează întâi dascălilor și
părinților,
amintindu-le evidența atât de simplă că toți copiii ”învață prin joc. Doar trebuie să le oferim prilej. Și spațiu.
Și
instrumente. Cartea de față e gândită să devină unul dintre ele. Se vrea a fi un leagăn-tobogan. Care și alintă, și lansează.”
Așa-i
că deja, oricum, nu mai seamănă cu un manual? Cu nici un manual? Ei
bine, de aici încolo e exclusă orice asemănare cu alte cărți
de învățătură ne-au trecut prin mână. Cam de la ”Răvașul
de început către copii” am priceput eu de ce i se potrivește
numele de ”roman de aventuri camuflat”. Acesta e un manual care cu adevărat te ia de mână și
care, cu adevărat, construiește
împreună cu tine aventura. Adresându-ți-se. Ție,
direct ție. Vorbind cu tine pe limba ta. Acesta
e un manual care spune cu adevărat o poveste pe fiecare pagină. El nu mimează
comunicarea cu tine, cititorul, nu se preface, condescendent și
artificial, că ține seama de tine, ci chiar croiește
din cuvinte cărări
uluitoare pe care să mergeți
împreună, pe care ești
liber să alergi sau visezi, să țopăi sau să stai. Să stai fără să faci nimic altceva decât să privești
în jos, în pagină, năuc-vrăjit, amețit
de bucurie.
Vocea din carte, vocea Cosminei Dragomir, îmi spune că ceea ce fac –
jocul meu, căutările mele, lecțiile mele, timpul meu – toate acestea
sunt esențial și
prețioase. Sunt viața
mea. E, cred, singurul manual pe care l-am văzut care nu te învață ce trebuie, ce spune programa, ce a hotărât vreun domn respectabil sau vreo echipă respectabilă de domni din diverse insitituții. Acesta te învață lucruri fundamentale pentru tine ca om, indispensabile pentru sufletul tău. Iar evaluarea finală e gândită să pună în evidență tocmai ideea asta. Iată, pregătiți-vă să vă cutremurați! Când a mai fost așa de gravă, așa de solemnă, așa de prețioasă o evaluare finală?
Aceasta
e o carte de citit. Poți s-o iei cu tine seara, înainte de culcare, să mai
citești un pic, să vezi ce urmează, exact ca într-un roman. E o carte de privit. Poate cuibărit într-un
colț de canapea, cum face Una mea acum, învelită în pătura ei roz. Apoi, o carte de urmat, ca o hartă care te duce oriunde vrei. Sunt, pe fiecare pagină, instrucțiuni
suficiente, fotografii, pentru ca tu să-ți
poți dibui singur drumul.
Gata,
știți
că există. De-acum e a voastră.
Oau, fara cuvinte! Vrem ca toate manualele sa fie facute cu suflet! Voi anul acesta ati fost la clasa 0? Cum a fost?
RăspundețiȘtergere