Cum citește Una?

           Sunt acestea zile foarte pline pentru Una: la grădiniță au, ca temă săptămânală, sistemul solar și cu asta cred că am spus totul – e încântată, entuziasmată, plină de întrebări noi, curioasă să vadă ce mai urmează.

În rest, citește. Citește tot ce prinde scris – pe uși, pe afișe, pe tricourile mele. În zilele în care nu reușesc să-i pregătesc o fabulă repovestită, îi scriu eu repede o ”scrisoare” în care îi povestesc despre ziua mea sau inventez vreun episod nou cu Ariel.

Refuză să urmărească rândurile cu degetul, refuză orice ”lecție” formală pe care ar trebui să i-o dau (îi mai încurcă, spre exemplu, pe ”d” și pe ”b”, ”che/chi”, ”ghe/ghi” sunt încă greu de citit fără ajutor).

Ce-am observat din felul ei de a se autoregla: multe dintre lucrurile pe care nu le știe, le învață prin repetiție, în context. Așa s-a întâmplat cu grupurile ”ce/ci”, ”ge/gi”, cu care pare să fi ajuns la liman: le ”vede” de cele mai multe ori sau revine asupra cuvântului care le conține și se autocorectează.

La fel, am observat că nu pot folosi texte mai vechi pentru că la prima lectură e așa de concentrată, încât aproape memorează textul. Dacă-l reia peste o zi sau două, de fapt îl ”recită” în mare parte, cu toate că vocalizează de parcă ar avea în față un text nou: citește rar, apăsat, lungește vocale, încât trebuie să fii un observator atent ca să-ți dai seama că ochișorii ei nu fixează cu adevărat cuvântul scris.

Încep de acum să caut cărticele adevărate pentru ea, probabil vom merge spre cele de la editura Gama. Am găsit însă și la Girasol lucrușoare frumoase, publicate în condiții grafice foarte bune.