14 mar. 2013

5 minute pe zi: un joc


            E un joc de jucat în doi. E un joc de cooperare, bun pentru cei mici dar și pentru cei foarte mari. Un joc care te învață să te abandonezi dar și să conduci. Să ai încredere în partenerul de joacă. Să înțelegi că nu există greșeală”, că de fapt comunicăm, dincolo de cuvinte, în moduri mult mai adânci. E un joc bun pentru reparat relații complicate, pentru momentele în care simțim nevoia să vorbim mai puțin și să facem mai mult.

            Cum ne jucăm? Unul dintre jucători își acoperă ochii sau îi ține închiși. Cu adevărat închiși! J Celălalt îl conduce prin cameră/curte/etc. fără să-i vorbească, având însă grijă să-i prilejuiască celui legat la ochi experiențe cât mai diverse tactile, motrice etc. Se schimbă apoi rolurile conducătorul se lasă și el condus.

            Ajută mult dacă, la început, stabiliți un set de semne convenționale cu copilul o mângâiere a palmei ar putea însemna atinge/pipăie, o lovitură ușoară pe brațul drept mergi la dreapta, o bătaie din palme stai, un ghiont ușor ”înaintează cu viteză” etc. Orice vă place, dar nu cuvinte.

            Cum ne ajută pe noi? Ne învață să fim o echipă. Să renunțăm la a controla totul. Să explorăm în moduri ceva mai neconvenționale. Să îndrăznim mai mult.

11 comentarii:

  1. Am facut ceva asemanator intr-un team building acum vreo 3 ani si a fost tare tare greu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce-a fost greu - sa conduci sau sa te lasi ocndusa? Cand am facut pentru prima oara jocul, eu m-am simtit in mod sigur mai timorata in postura de conducatoare! :)) Simteam ca-s asa de responsavila pentru celalat!

      Ștergere
    2. Exact! :)) Si era cumva un exercitiu de grup - deci eram responsabila pentru 5 persoane :P

      Ștergere
  2. Frumos!Ce se mai ascut celelalte simturi,inafara de vaz!Asa ,dobandim capacitatea de-a simti,cu maine,cu nasul cu urechile.Atunci, totul capata alta dimensiune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, e asa de nou totul in jur! Mie mi-a placut mult partea in care am fost legata la ochi tocmai pentru asta. Iar Unei I-am tot dat sa atinga diverse obiecte, cu diverse texture, tocmai ca sa realizeze ca lumea poate si perceputa si altfel!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Da, cu conditia ca si copilasul sa accepte sa fie legat la ochi/sa inchida ochii. Una n-a avut problem, insa imi inchipui ca la varste mici, unii copii s-ar putea simti inconfortabil in postura asta!

      Ștergere
    2. Andru, imi place foarte mult jocul propus de tine. Nu stiu daca M. va accepta sa o leg la ochi, pana acum nu ne-au iesit niciodata jocurile ce au ca si conditie acest lucru, dar cu siguranta il voi aplica imediat ce nu se va mai teme de asta.
      Multumim mult pentru idee!

      Ștergere
    3. Noua - mie si Unei - ne prinde foarte bine jocul asta, chiar avem nevoie sa ne "reconectam". :)

      Ștergere
  4. interesant joc, intr-adevar! l-am jucat si eu cu niste copilasi , cand am invatat despre ce inseamna sa ai incredere in cel de langa tine, in prietenul tau. Cu D. si A. l-am jucat cand am discutat despre vaz.
    Nici D. nu accepta sa fie legat la ochi in urma cu un an si ceva, acum nu are nici o problema si A., prin imitatie, cand ne jucam un joc in care trebuie sa aiba ochii acoperiti, nu-i este frica ca nu vede si se implica cu placere.
    Mie , ca adult, imi este greu sa fiu legata la ochi si sa nu vad pe unde merg...asta inseamna ca, imi este greu sa depind de cineva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am fost surprinsa cat de in serios ia Una partea in care ma conduce pe mine. E tare atenta si taaare grijulie! Mai greu e sa nu vorbeasca, ca pana la urma asta e regula, sa foloseasca numai atingeri ca sa ma directioneze! :))

      Ștergere