Pe 13 martie, Una a stat trează
ceva mai târziu, ca să urmărim împreună alegerea noului Papă. Am șușotit frunte
lângă frunte, ca să nu-l trezim pe Petru, i-am tot explicat ce vedem la
televizor și de ce e atâta lume interesată de acest eveniment.
Pentru că zilele trecute mă tot întreba de ce nu mai
găsim emisiuni despre Papă, i-am croșetat repejor un ppt. cu care să se poată
juca singurică. L-am intitulat ”Habemus papam!”, fiindcă s-a glumit mult la noi
în casă pe marginea celebrului enunț – când ai cinci ani, ”havemus papa” (!) e lipsit
de orice solemnitate și-ți amintește sigur de oareșce bunătăți gastronomice.
Am păstrat lucrurile foarte simple – fond neutru, scris
mare, ca să poată citi Una dacă are chef, fotografii găsite cu Google. N-am
inclus date sau prea multe nume proprii, pentru că Una oricum nu le-ar fi
reținut. Am povestit însă, pas cu pas, procedura de alegere a unui nou Suveran
Pontif.
Materialul a
fost extrem de folosit, Petru nu s-a putut nici el ține la distanță. Ocazie cu
care a învățat și el să spună ”papa”! Sau ”Papa”?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu