Unde-o fi dragonul?

           E final de an și mulți dintre noi numărăm: numărăm cât a mai rămas din 2013, ne numărăm bucuriile, împlinirile și cărțile citite. Numărăm locurile în care am fost sau în care am visat să mergem, prietenii pe care i-am avut aproape și pe aceia cărora le ducem dorul. Sarmalele din oala de lut. Nu glumesc, bunica mea le număra întotdeauna…

 

            Așa că ce poate fi mai potrivit pentru acest moment al anului decât o carte de numărat? Unde-o fi dragonul? e un volum tare, tare frumos, apărut la editura Crișan în 2007, cu un text scris de Jason Hook și ilustrat de Richard Hook.
 

Povestea e plină de haz. În fiecare vară, micul George își petrece vacanța alături de bunicul său, sculptor priceput și maaare povestaș:

”În timp ce lucra, bunicul istorisea tot felul de povești despre dragoni, dar mai ales despre unul bătrân și mare cât toate zilele, care sălășluia într-un loc tainic, undeva prin munți. Iar poveștile depănate păreau atât de adevărate, încât George al nostru ajunsese să-și închipuie că vede peste tot numai dragoni!”

Cei doi pornesc, prin urmare, într-o aventură nouă: nici mai mult, nici mai puțin decât o vânătoare de dragoni! Toate aventurile lor, de acum încolo, nu vor fi decât un joc cu realitatea și cu povestea, un joc al percepției, un joc în care cuvintele se dau de-a dura și ajung să spună exact contrariul a ceea ce trebuie. Oare ce văd eroii noști pe cerul înstelat e luna sau ochiul deschis al unui dragon? Pământul se zguduie de sforăitul lui Max saau… sub pașii unui dragon?

”- O coadă! O coadă cu creastă! strigă George, încercând să se țină pe urmele bătrânelului.

- Da, da, o luăm pe creastă! În căutarea dragonului trebuie să mergem tot pe creasta muntelui… îi răspunse bunicul, cam fudul de urechi.”

 

Ce ne place? Că e potrivită pentru amândoi livrovorii mici, ca avem, de fapt, mai multe cărți într-una singură.

O carte senzorială care-l încântă pe Petru. Fiecare pagină are ilustrații în relief (habar n-am cum se numește tehnica asta, lăsați-mi o vorbă dacă vă pricepeți mai bine). Îți plimbi degetele pe pagină și simți textura pielii de dragon, o încântare, ce mai!

O carte pentru cititori mici. Literele sunt suficient de mari ca să nu obosească ochișorii începătorilor, textul nu-i nici mult, dar nici puțin de tot, povestea e pasionantă. Unei i-a plăcut. Bun de citit!

O carte-joc. Pe fiecare pagină sunt ascunși, în ilustrațiile cărții, o mulțime de dragoni. Ne place să pornim și noi la vânătoare, să iscodim cu ochii și cu degețelele fiecare arbore, fiecare bolovan, fiecare curs de apă, doar-doar vom mai ghici locul unde se ascunde dihania!

O carte de numărat. Sau poate ar fi trebuit sa spun o carte-problemă? Dacă reușești să numeri toți dragonii, trebuie să verifici – nu-i așa? – dacă rezultatul e corect. Cum verifici? Indiciul e pe ultima pagină a cărții: ”Răspunsul se află la casa bunicului.” Așadar, câți dragoni sunt în carte? Cauți, cauți și parcă ai vrea să tot cauți, nu să afli răspunsul.

            Așa încât, dragilor, vă doresc să numărați îndelung… mulți dragoni, multe bucurii, multe împliniri, multe sărmăluțe în oală! J