Pirații

        Aventura a început cu un set de figurine cumpărat de la Famous Kids – acesta. 

           Setul urma să facă parte din cadoul de ziua lui Petru, dar nu mai știu cum am ajuns să i-l dăm mai devreme. Și ce bine am făcut! L-a iubit din prima clipă. Nu contează că ilustrează personaje dintr-un serial de animație la care se mai uită din când în când. Pentru el, sunt pirați. Și atât. Eventual – ”căpitanii lui” cu care merge afară la joacă, pe care-i ține în mână când se spală pe dinți, pe care-i cere în miez de noapte, când se trezește aiurit de somn și nu cred că știe nici el singur ce anume cere!

            Ne-am jucat deci cu pirații zi lumină, pe mare sau pe uscat.

biluțe hidrofile, figurine

 

Insula piraților și toate comorile lor

             
Una a redescoperit un puzzle cu o corabie a piraților. (Se numește ”Aventura piraților” și e produs de Melissa&Doug. Din păcate, magazinul de unde l-am cumpărat nu-l mai are în stoc, dar sunt sigură că-l puteți găsi în alte ”prăvălii” virtuale, dacă vă place.)

Apoi, am devenit noi înșine pirați: ne-am deghizat cu ce-am găsit la îndemână, ne-am ales nume de pirați, am naufragiat, am jefuit și ne-am duelat mai mult decât pot acum să povestesc. Când m-am dezmeticit și-am realizat că iată, e aici o temă care se tot repetă, am citit despre pirați.

         ”Aventurile piraților. Carte cu abțibilduri” a fost o bună introducere în temă și a devenit repede preferata lui Petru.

Are numai câteva pagini, deci e ușor de parcurs de la un capăt la altul, cu pauzele necesare pentru întrebări și discuții. Fiecare abțibild reprezintă un obiect specific piraților, însoțit de o ”legendă” – un scurt paragraf explicativ pe care, pentru Petru, l-am adaptat/simplificat acolo unde a fost cazul, iar pentru Una l-am citit integral. Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult în felul acesta de a citi despre pirați a fost tocmai faptul ca informațiile vin pe bucățele, că poți parcurge un fragment de text de ici și unul de colo fără să pierzi, în fond, șirul poveștii. Cât de reutilizabile sunt abțibildurile, nu pot să vă spun – unde le-a așezat Una, acolo au rămas neatinse.

            ”O zi din viața unui pirat” e parte dintr-o colecție extrem de interesantă, din care mai citisem deja cu Una ”O zi din viața unui faraon”.

Volumul acesta e o enciclopedie mascată într-o poveste: el reconstituie – cu personaje imaginare – stilul de viață al piraților, urmărind momentele cele mai importante ale unei zile și marcând, cu ajutorul unui ceas reprezentat pe fiecare pagină, trecerea timpului. Citim despre Jack Kelsall, lupul de mare, despre căpitanul Nate, despre dulgherul Mark, despre musul Pete – figurile tipice ale unui echipaj de pirați; despre felul în care pun la cale cucerirea și jefuirea unei corăbii de comerț, despre foamea cumplită și despre festinurile supradimensionate care ritmează existența acestor bandiți. Pe fiecare pagină se strecoară, cu destulă abilitate, termeni specifici lumii piraților: cart, cuib de cioară, gheară de abordaj etc.

Din loc în loc apar clapete cu inscripția ”Adevăr sau născocire?”, teribil de provocatoare pentru un copil curios și jucăuș:

 

          În plus, cartea e un bun instrument de familiarizare cu ceasul. Dacă, în volumul despre viața unui faraon, am urmărit cum funcționează un ceas cu apă, de astă dată ne-am prins urechile citind (de fapt, doar încercând să descifrăm) un ceas de buzunar cu cifre romane. Am tot așteptat ca Una să ceară să lucrăm mai mult cu cifrele romane, dar nu, nu s-a întâmplat așa.

            Cea de-a treia carte cu care ne-am apropiat mai mult de lumea piraților se numește ”Lada de comori a lui Barbarossa”. 

E scrisă de Gerry Bailey și Karen Foster iar ilustrațiile sunt semnate de Leighton Noyes și Karen Radford. Traducerea – față de care am niște rezerve, mai ales în privința numelor proprii (Puiu? Steluța? Cristinuța? Visu? Chiar așa, vă provoc să ghiciți dacă Visu e un el sau o ea!) – e realizată de Dorina Oprea. Deși mă sâcâie numele personajelor de fiecare dată când dau peste ele, mi-a plăcut suficient de mult ideea pe care se sprijină arhitectura întregii cărți cât să cumpăr și celelalte volume din colecție. Aventura începe de fiecare dată la fel: sâmbătă dimineața, Puiu Plat (descris drept ”un colecționar de antichități în vârstă de șapte ani” – da, aici mă mai foiesc nițel în timp ce citesc, dar înghit gălușca) merge în Piața de Mărunțișuri și alege de pe taraba domnului Scotocilă un obiect. Obiectul (în cazul nostru, un cufăr al piraților) are o poveste. Povestea se spune în dialogul dintre dl. Scotocilă, Puiu, sora lui, Steluța, și diverșii lor prieteni.

            Dacă povestea domnului Scotocilă nu vă convinge, atunci secvențele de text enciclopedic ar putea să fie ceea ce căutați: pe fiecare pagină, narațiunea anticarului trăsnit e susținută de fragmente ample de text științific prin intermediul cărora descâlcești adevărurile întunecate ale vieții unor pirați adevărați: frații Barbarossa, Aruj și Khizir, fiii unui fost soldat devenit comerciant și comandant de vas. Aruj ajunge pirat în împrejurări extrem de dramatice: făcea negoț împreună cu un alt frate al său, Elias, când sunt atacați de galion al cavalerilor creștini ai Ordinului Sf. Ioan (suntem cândva, în sec. al XV-lea). Elias e ucis iar Aruj petrece un an ca sclav la galere înainte să fie răscumpărat. Anul acesta petrecut în condiții inimaginabile de cruzime și umilință îl va determina să devină dușmanul fără odihnă al cavalerilor creștini, corsarul cunoscut în toată Mediterana. În curând întemeiază un sultanat în Alger. Fratele său, Khizir, devine comandantul militar al Algerului și, în vremea lui Suleiman Magnificul, amiral al flotei. Și lucrurile nu se termină aici…

            Într-un fel, cartea asta e și ea o tarabă cu de toate: cu personaje imaginare (de vârsta potențialilor cititori), dar și cu figuri istorice legendare, cu secvențe dialogate ample, pe care cititorii mici și le pot reprezenta ușor, dar și cu narațiuni bogate în detalii din care se pot extrage informații consistente.

             Până aici ne-a dus, deocamdată, curiozitatea legată de lumea și obiceiurile piraților. Voi ce altceva ați mai citit despre pirați? Ce jocuri ați jucat? Sau mai bine, ce nume de pirat v-ați alege?

Alte cărți despre pirați: la ErcPress, Pirații