Atelier de toamnă

          

          Toamna e anotimpul atâtor ofiliri delicate! În ultimele săptămâni am adunat flori uscate fără să știu exact la ce le vom folosi. De curând, le-am găsit locul.

         Ne-am pregătit, mai întâi, planșele pe care am lucrat, fondul. A fost ideea lui Petru să punem culori la întâmplare și apoi să ”lipim” foile peste cealaltă, presând bine în toate direcțiile. Culorile s-au transferat de pe o bucată de hârtie pe cealaltă, s-au amestecat iar efectul final a fost cel al unei ”amprente” neobișnuite. Am lăsat ”capodoperele” să se usuce peste noapte.

           Dimineață, am adus pe măsuța de lucru planșele uscate, aracet și nenumărate alte mărunțișuri foșnitoare: bucățele de hârtie și scoarță, rămurele, flori uscate, frunze și coji de nucă, orice mi-a trecut prin minte că le-ar putea plăcea. S-au adunat multe și pe măsură ce lucrau și-și aminteau că mai avem, pe undeva, materiale care s-ar potrivi:

            Copiii au lipit cu aracet florile uscate, bucățele de hârtie, tot ce au mai vrut să adauge. Au combinat materialele așa cum au vrut, iar Petru m-a uimit iar cu libertatea extraodinară pe care o are în raport cu ceea ce face: el a încercat să mărunțească petalele cu foarfeca, apoi scoarța de copac, tot el și-a amintit cum am mototolit mai demult hârtia creponată pentru un colaj la care n-a vrut să lucreze mai deloc și-a folosit aceeași tehnică acum:

            Iată lucrările lui Petru:

            Iar acestea sunt lucrările Unei: