Corespondența zânelor

           Singura zână alungată din casa noastră a fost celebra Zâna Măseluță – Una n-a vrut cu nici un chip s-o invoce când i-a căzut primul dințișor de lapte. Celelalte zâne sunt însă chemate, căutate, ademenite, strigate, urmărite în fel și chip, zi de zi.

Într-un moment de deznădejde al Unei (”Numai eu dintre toți oamenii din lume n-o să văd niciodată o zână!!”) mi-am mușcat limba (care se pregătea să rostească teribilele vorbe ”Lasă, Una, că nici eu n-am văzut niciodată o zână și uite, am supraviețuit!”) și în schimb am scos la iveală un set de corespondență publicat de editura Prut.

Scrisori către zâne nu mai scriseserăm, iar ideea i-a plăcut Unei la nebunie. Setul vine ambalat într-o cutie de carton restul de rezistentă cât să supraviețuiască entuziasmului unei fetițe de 5 ani. Include și-o cărticică frumos ilustrată, al cărei scop e acela de a ne introduce în atmosferă – are zâne, are modele de scrisori, are-o fetiță care crede și nu prea în existența făpturilor magice.

Ce mai e în cutie? Toate dulcile nimicuri ale unui obicei de muuult uitat: cărți poștale, hârtie pentru corespondență și plicuri, un șablon cu siluete zânești, până și-un creion!

 

 

            Una face ciorne peste ciorne, încă nu s-a încumetat să treacă nimic pe curat! Cere să scrie în fiecare seară, dictez liste lungi de cuvinte pe care domnișoara mea nu obosește să le migălească, totul pentru ca într-o zi să le scrie frumos, frumos zânelor.