28 feb. 2013

Fratele mai mic: în franceză capul e la tête


            De ceva vreme îi cânt sau îi vorbesc lui Petru în franceză. N-am fost așa de consecventă pe cât mi-aș fi dorit, pentru că trec greu de la româna care-mi e, normal, atât de familiară, la franceza pe care n-o mai împart cu nimeni din jurul meu.
 

            S-a întâmplat însă ca și lui Petru să-i placă Picoti-urile, niște reviste tare simpatice pe care le-am descoperit și folosit mult pe vremea Unei. Dintre toate cărțile noastre, cred că acestea sunt, ca impact vizual, singurele cu adevărat bebelușești – imagini simple și clare, puține culori pe pagină. Textul e scurt și muzical, un soi pe proză rimată și ritmată, numai bună pentru urechi de începători într-ale francezei.
 

            Citim zilnic revistele astea, Petru are deja câteva cărticele preferate pe care le tot aduce la răsfoit. N-are niciodată răbdare să citim toată revista – sunt anumite secvențe care-l atrag și numai pe acelea le reluăm, de oricâte ori e nevoie. Participă și el la povestitul imaginilor – cu gesturi, cu câte-un ”da” sau un ”nu” apăsat ca răspuns la întrebările mele, cel mai adesea formulate în limba română.
 


            Ieri însă s-a întâmplat că Petru mi-a arătat où est la tête (unde e capul). Întrebam mai mult în joacă, așa cum fac de obicei, fără să aștept răspuns, iar el mi-a arătat unde-i e capul. Am și eu tête? Am, mi-a arătat! Are și păpușa tête? Are, uite! Dar iepurele? Dar Una? Da, de două ori da. Deci înțelege! Iar acum a vrut să-mi și arate că știe.

            Așa  încât îmi propun, de acum, să lungim reprizele astea de citit în franceză, o să strecurăm franceza și în jocurile noastre. Una mi-a dat o idee grozavă: Petru ține mult la un iepure alb de pluș – o să-l facem pe iepurele acela să vorbească numai în franceză, pentru că de la cineva drag ții minte mai multe lucruri noi. Iar eu ascult întotdeauna de Una! J

9 comentarii:

  1. Bravo, Petru! Asa, arata-i mamei ca iti place si inveti multe, sa prinda curaj si sa vorbeasca si mai mult in franceza cu tine! Si cu Una :)
    (P.S. Sunt sigura ca tu te pricepi la franceza mult mai mult ca mine, si veti avea rezultate frumoase - deja aveti! Stiu ca nu-i usor pentru tine, si mie imi vine greu cateodata, dar in timp, te obisnuiesti din ce in ce mai mult:) Vreau numai sa te incurajez, ca faci o treaba minunata, keep it up!). Va imbratisam! Un bisou!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adina, sa stii ca numai la tine ma pot gandi cand mi-e lene sau greu sa vorbesc franceza cu Petru. Mereu imi aduc aminte de ce spuneai tu, ca putin cate putin, se aduna. Si-am vazut ieri ca ai dreptate! Iar Una, minune mare, cere si ea franceza, cand si cand!

      Deci intoarcem bisou-ul (uite, asta-i un cuvintel numa bun sa-l folosesc mai des si cu Petru)!

      Ștergere
    2. :)
      Vad acum ca au bagat in sfarsit revistele in franceza la inmedio http://inmedio.ro/blog/ daca dai si mai jos, se pare ca au adus cate 2 numere diferite din fiecare (ca luna asta inca nu le adusesera).
      Spor!

      Ștergere
  2. Ce frumoase sunt carticelele alea, avem si noi vreo doua dar din alta serie si le-am remarcat si pe acestea. Din pacate, franceza mea e rudimentara, ii traduc din mers ce inteleg eu, nu ma bag sa citesc direct in franceza :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, carticelele arata tare bine. Chiar si fara franceza, cred ca-s tare potrivite pentru un bebelus, culorile, desenele sunt grozav, imaginile pot fi usor povestite de un parinte/frate mai mare etc. La inceput, si noi i le luam Unei ca sa aiba ce sfasia, ii placea la nebinie sa le faca ferfenita!

      Din pacate, am descoperit cu Petru ca nici franceza mea nu mai e ce-a fost. A imbatranit urat, saraca! :)) Incerc sa ma pun la punct din mers...

      Ștergere
  3. super inteligenta ideea Unei!
    Revistele Picoti au fost mare hit cand era Eva mica, erau si f ieftina, acum mi se par cam scumpe. Filip e inca pe carti cartonate care pot rezista unui entuziast ca el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi suntem norocosi ca Petru a mostenit "zestrea" de carticele a Unei. E mai bland cu cartile obisnuite decat era Una la varsta lui, el cu cele cartonate are ce are, tot incearca sa desfaca pagina groasa de carton in foite caaaat mai subtiri! :))

      Ștergere
  4. Bravo Petru! Spor la citit, si noua tare mult ne plac revistele astea. Pikou era preferatul Elenei intr-o perioada.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, Valentina! Sa stii ca sunt si eu entuzisamata ca am primit asa feedback explicit de la Petru si tot insist cu franceza. Acum stie, in franceza, de cap, picioare si pupic. :))

      Ștergere