Anotimpurile

          Una a fost preocupată, în ultima vreme, de ideea de timp. Au interesat-o mult anotimpurile, un subiect care s-a decantat ușurel, ușurel, printre pregătirile pentru Crăciun și bucuriile vacanței.

Cum a început?

            Anul acesta Una a simțit parcă mai atent trecerea de la un anotimp la altul. Poate și fiindcă a crescut, am și stat mai mult afară, prin păduri, poate și fiindcă și-a tot umplut trăistuța, prin plimbările ei, cu semne ale scurgerii timpului. Toamna a adunat tone de ghinde, de castane și de crenguțe, prin vară aveam casa plină de flori și frunze verzi.

            Să fie de vină și calendarul nostru de Advent, faptul că am tot numărat zilele? Faptul că tot discutăm despre încheierea anului acesta, despre ultima zi a lui 2012?

            De fapt, cred că scânteia a fost o carte nouă pentru noi din colecția ”Povești din Pădurea Muzicală”, scrisă de Cristina Andone. Citim, mereu și mereu, despre ”Vivaldi și cele patru anotimpuri” și încântarea Unei nu pare să se domolească.

Cum iau naștere anotimpurile?

Una are două teorii.

            Prima spune că zânele fac posibilă schimbarea anotimpurilor. Ele pun culoare pe aripile fluturilor primăvara, ele desfac petalele macilor vara și așază ghindele în stejari, toamnă de toamnă. Iar iarna, fiecare fulg iese din mâna unei zâne pricepute și e trimis să bucure lumea cu dansul lui și cu arhitectura lui fără pereche.

            A doua teorie, la fel de întemeiată,  J a venit din cărți. Anotimpurile iau naștere în urma mișcării de rotație a Pământului în jurul Soarelui. Am folosit, ca să explicăm fenomenul, enciclopediile din bibliotecă.

           Am început cu ”Universul”, o enciclopedie Larousse publicată de RAO pe care o folosim de câțiva ani și care e și acum un bun punct de pornire pentru discuțiile noastre. Paginile sunt aerisite, informația succintă și relevantă, limbajul accesibil.

            Am trecut la o enciclopedie Disney despre ”Planeta Pământ”, mai densă ca informație. Una a și dorit să-și scoată propriile notițe cât am citit și explicat și recitit și răs-explicat.

 

            Am refăcut un joculeț care-i plăcea Unei în diminețile cu mers la grădiniță, când așteptam autobuzul în stație. Eu sunt Soarele și ea e Pământul care se rotește în jurul meu, sau ea e Pământul și eu Luna. Schimbăm rolurile și numărăm câți ani au trecut de când ne jucăm, sau câte zile.

Materialele noastre

            Am folosit, apoi, câteva fișe foarte, foarte frumoase pe care le-am găsit pe un blog interesant, A la douce. Sigur o să vreți să răsfoiți materialele pe care autoarea blogului le concepe și le oferă gratuit, sunt multe și tare bine făcute.

 

            Am citit și-o cărticică mică dar înțeleaptă, de la editura Prut. Se numește ”Lunile și anotimpurile” și e parte dintr-o colecție pe care eu am descoperit-o de puțină vreme. Nu-i prea târziu nici pentru Una să se bucure de cărticelele acestea, iar Petru le va avea cu siguranță la îndemână imediat ce va fi pregătit pentru ele. Toate cărțile sunt tipărite pe carton tare, sunt legate cu o spirală solidă, sunt ilustrate nemaipomenit și sunt scrise isteț și provocator.

            Cartea despre anotimpuri, spre exemplu, conține câte-o strofă generică pentru fiecare anotimp, urmată de câte-o strofă pentru fiecare lună a acelui anotimp. Versurile sunt plăcute și, așa cum spuneam, nu-s deloc facile. Le-am citit cu Una de mai multe ori, am explicat jocurile de cuvinte acolo a fost nevoie și ne-am bucurat să urmărim cum sunt marcate, în text, trecerile de la un anotimp la altul:
 

”Poate-i bine așa să zic
Poate astfel să socot:

Vara a plecat un pic,

Toamna n-a venit de tot.” (Septembrie)

”Vezi, Noiembrie încuie

Porțile de la gutuie.

Vântul caută în zori

Cheile de la ninsori,

Supărat, parcă, puțin:

”Ce fac fulgii: vin? Nu vin?”

            Una e născută în august. Iată cum sună catrenul dedicat lunii ei:

 

”Mere, pere gust,

Beau din cană must –

Fructele-n august

Dulci sunt și au gust…”

 

Cărticica aceasta e, după mine, o mica bijuterie. Numele autorilor  apare, cu litere mărunțele, numai pe ultima copertă: versurile îi aparțin lui Arcadie Suceveanu, iar desenele sunt ale Stelei Damaschin-Popa.



Timpul trece, o simte și Una cu partea cea mai ascunsă a sufletului ei. Am încercat s-o așez pe Una aproape de ritmurile naturii, ca să simtă firescul trecerii. Mă întreabă despre moarte. Cine, dintre noi două, va muri prima? Ce se va face fără mine?



Îmi trebuie cuvinte înțelepte și un soare maaare în piept, care să ne încălzească pe toți.