Calendar de Advent: Vine Crăciunul!

 

          ”Vine Crăciunul!” (editura Litera, 2008) este, în casa noastră, una dintre cele mai citite cărți ”de sezon”. O avem deja de câțiva ani și Una nu s-a săturat de ea. Volumul are format mare și conține câteva povestioare bogat ilustrate, rețete de biscuiți, idei de crafturi și joculețe de Crăciun. E, așadar,  o carte completă, care poate umple de una singură multe seri sau după-amieze alături de cei mici. Noi n-am ”exploatat” cartea cum se cuvine, pentru că n-am făcut decât să citim, mereu și mereu, textele.

            Preferatul Unei e chiar primul, ”Crăciunul animalelor”. Pentru că e iarna grea și animalele din pădure nu mai găsesc hrană, Moș Crăciun le scrie copiilor și-i roagă să-l ajute aducându-le de mâncare căprioarelor, iepurașilor și mistreților. Cetele de colindători sărbătoresc în mod inedit Crăciunul, venind în ajutorul animalelor flămânde, dăruind, ajutând, făcând o faptă bună.

 

 

Preferatul meu e al treilea text din volum, ”Crăciunul în Țara Munților”, despre o bisericuță pierdută în munte unde slujește, de unul singur, bunul preot Serafim. Pentru că el e bătrân, nu mai poate repara frânghia clopotului cu care îi chema pe săteni la slujbă. Neauzind glasul clopotului, oamenii l-au uitat, încetul cu încetul… Până într-o seară când, flămânde și înfrigurate, o veveriță și două șoricioaice găsesc adăpost în vechea bisericuță și transformă seara de Crăciun într-o adevărată sărbătoare.

Ce au în comun cele două texte? Printre altele, personajele animaliere, grija față de necuvântătoare. Cum ne-au inspirat pe noi? Am prelungit și peste iarnă un obicei mai vechi al nostru, acela de a hrăni porumbeii din centrul orașului. Nu mai ieșim acum așa de des și așa de departe de casă, dar am ”ademenit” pe pervazul nostru câțiva porumbei care ne dau târcoale încă din vară. Petru îi privește cu încântare din scaunul lui de masă, de fiecare dată când mănâncă, le întinde lingurița lui și-i cheamă mai aproape. Acum, e treaba Unei să pună firmituri proaspete pe pervaz în fiecare zi.

În felul acesta am amânat și rezolvarea unei discuții mai vechi: Una își dorește un animal de care să aibă grijă. Nu un animal oarecare. Un cal. Niciun argument rațional n-a clintit-o din hotărârea ei, ea vrea un cal și nimic altceva. Avem acum porumbei, sper să nu mai discutăm, o vreme, dacă un cal poate locui cu noi în sufragerie sau ar trebui să-l ținem în dormitor.