… ca să ascult mai atent.
Să ascult
creionul ei, care desenează spirale, mereu spirale, un curcubeu, încă un
curcubeu, încă un curcubeu…
Să ascult
glăsciorul ei care povestește despre nunți neverosimile între poneii fetițe și
dinozaurii băieți. Știi cu cine vor
semăna copiii lor, mami? Cu mama, uite, au ochii la fel!
Glăsciorul ei
care face planuri pentru anul viitor – dacă
voi merge la școală, trebuie să găsim o doamnă înțelegătoare, care să mă lase
să stau acasă două zile pe săptămână, să am eu grijă de Petru. Știu că pentru
asta trebuie să renunț la unele lucruri de copii mari, dar nu-i nimic – cât doarme
Petru eu îmi iau caietele lângă el și-mi fac temele acolo!
Glăsciorul ei
copleșit de câte lucruri sunt de aflat pe lumea asta: încă nu m-am săturat de lupi, dar nu mă pot hotărî ce urmează, că vreau
să știu și cum se construiește o biserică, vreau să știu și despre toate țările
din lume, și despre vreme, de ce se schimbă așa…
Cat de frumos vorbeste acest glascior, Andru!!!
RăspundețiȘtergereSunt topita dupa ingerasii tai!
Da, se aud glascioare multe la noi, si-as vrea numai sa nu fiu prea obosita, sau prea neatenta sau prea grabita ca sa le aud. :) Uite, acum il aud pe Petru trezindu-se! :))
ȘtergereCat poate fi de simpatica! E asa de inspiring setea ei de a sti!
RăspundețiȘtergereSa stii ca ai dreptate, e inspiring! Ajung sa ma pasionez si eu pe langa de subiecte de care altfel nici nu m-as fi apropiat!
Ștergere