De la floare la
fruct
De mai bine de o lună avem pe pervaz
câteva ghivece cu căpșuni – plantele le-am adus de la țară, din grădina bunicilor mei și
le-am mutat în ghivece improvizate (reciclăm, ideea Mirunei). Pe 8 mai, erau înflorite superb.
Copiii le-au udat și le-au vorbit, le-au explicat cum au
ajuns ele să vadă lumea de sus, de la etajul patru. În fiecare dimineață, au urmărit modificările din ”grădină” – cum
se pleoștesc tulpinile atunci când
sunt prea însetate, cum se risipesc petalele și
începe să apară, mărunțel
întâi, fructul, cum se conturează tot mai frumos căpșuna.
Primele semne de roșeață de pe obrajii căpșunelor noastre au stârnit chiote de
bucurie.
Cele dintâi fructe le-au cules căpcăunii
mici chiar pe 1 iunie.
De la fructe la carte
Și
fiindcă a fost mult de așteptat până au putut gusta căpșune
din ”grădina” noastră, le-a prins bine
livrovorilor o carte despre doi frați căpșuni pe care Miruna îi cunoaște
din anii trecuți, dar pe care Petru abia acum îi descoperă. Cât s-au înroșit
căpșunele, am citit Balada căpșunilor fără culoare, de
Zully Mustafa. Cele 55 de pagini sunt împărțite
în opt capitole (porții mici, numai bune de administrat
înainte de culcare pruncilor curioși) – nouă ne-au ajuns pentru aproape
două seri, cu Petru care întreabă la fiecare rând de ce-cum-cine. Coperta e cartonată, hârtia e lucioasă, de bună calitate, iar formatul cărții seamănă cu acela al unui album numai bun de ținut în brațe.
Unde începe povestea? În Pădurea din
Munții Stâncoși, loc întunecat și
sumbru unde stăpânește Bufnița
Scorțoasă. Jocul e interzis câtă vreme veghează un asemenea stăpân morocănos, iar veselia e socotită o infracțiune. Mama-căpșună și tatăl-căpșun văd cum li se ofilesc cei trei
copilași – Căpșunel,
Căpșunici și
Căpșunica. Sunt așa
de palizi, de lipsiți de culoare, încât nici nu mai seamănă a căpșune
adevărate! Ce se întâmplă mai departe? Urmează o poveste plină de căldură și de emoție frumoasă: Căpșunici și
Căpșunica pleacă în lume, să-și caute culoarea și
să-și împlinească visul de a vedea stelele strălucind.
În drumul lor ajung să-i cunoască pe
Amanita, ciuperca cea cochetă, pe maci, pe Copacul cel înțelept
din Pădurea de Foioase, pe Greieraș-Trubaduraș
și
în cele din urmă pe Catrinel, fetița
pasionată de pictură ale cărei culori vor însufleți
întreaga lume. Dacă pe Dorothy și pe Toto i-am văzut urmând mereu drumul pavat cu cărămizi galbene, frații-căpșun călătoresc pe urmele culorii roșii pe care n-o vor primi de la vreun vrăjitor, ca pe un dar sau o favoarea, ci și-o vor ”construi” singuri.
Fiecare nouă experiență pe care o trăiesc cele două căpșunele, fiecare întâlnire nouă adaugă un
strop de culoare obrajilor lor și le ajută să-și recapete strălucirea. Roua dimineții, jocul nestingherit, râsul vesel, somnul sub cerul liber, prietenia celorlalți
îi transformă în eroi
de baladă despre care Greieraș-Trubaduraș
cântă lumii întregi:
”Căpșunel
și
Căpșunica,
Tot cutreierând pământul
Au aflat ce este joaca,
Ce e ploaia, ce e vântul…”
Ilustrațiile
îi aparțin lui Mathias K. și
urmăresc povestea ca un ecou delicat – imaginile
sunt palide, cenușii la început, când textul vorbește
despre atmosfera apăsătoare din Pădurea din Munții
Stâncoși
și
e dominat de deznădejdea mamei-căpșun, de neputința
tatălui-căpșun, de reveria tristă a Căpșunicăi. Pe măsură ce căpșunele pătrund mai adânc în lumea plină de culoare din jur, și
ilustrațiile capătă mai multă strălucire. Partea finală a
cărții, aceea în care Catrinel ascultă și
pictează ea însăși
povestea fără pereche
a celor două căpșune, e plină de veselie.
De ce le-a plăcut copiilor povestea?
Pentru că personajele principale sunt doi frați, la fel ca ei. Pentru că se termină cu bine. Căpșunel și
Căpșunica i-au învățat
(dacă mai era nevoie) că viața trebuie trăită frumos, cu bucurie. Catrinel le-a
arătat (dacă mai era nevoie) că pictând, adaugi lumii un strop neprețuit
de frumusețe. Penelul e și
el o unealtă în mâna aceluia care vrea să
schimbe lumea. Curajul celor două căpșunele de a înfrunta necunoscutul e sigur o lecție
la care Una trebuie să mai mediteze, în timp ce așteaptă să fiarbă dulceața de căpșune…