Ciuperci IV. Tipuri de ciuperci

         Una și-a dorit tare mult să umple, în toamna asta, un coș cu ciuperci culese de ea. Interesul ei pentru ciuperci ne-a tot purtat prin pădurile din apropiere. N-am fi avut neapărată nevoie de-un pretext ca să ieșim dintre betoane, ne place liniștea dintre copaci, dar acum aveam și-o misiune. Cred însă că ciupercile s-au ascuns adânc în păduri... Ne-au găsit buburuze, am ascultat și-am urmărit păsări în zbor, am ascultat foșnetul încremenit al frunzelor și ne-am umplut cămările sufletului cu miros de frunze uscate și de pământ. Ciuperci n-am găsit. A desenat Una câteva, ca să nu ne întoarcem acasă cu mâinile goale.

 

 

            Am vorbit mult și-am citit despre ciuperci, dar rămân cu tristețea unui ne-gata, a unui ne-făcut. Am pus la bătaie câteva imagini cu ciuperci otrăvitoare și neotrăvitoare pe care, dacă le doriți, le puteți descărca de aici. Printate în dublu exemplar, pot fi folosite ca ”3 parts cards”.

N-am inclus o imagine pentru ciupercile cu cultură pentru că pe acelea le găsim ușor peste tot, Una le cunoaște bine. Crăițele (sau bureții domnești) nu cresc în zona noastră, ci în zone cu clima mai caldă, mediteraneană, în păduri de foioase, mai ales în preajma castanilor și a stejarilor. Le-am inclus în material pentru că-s tare frumoase și tare interesante. Numele crăiței i-a atras imediat atenția Unei – o Amanita comestibililă (și încă tare gustoasă!) a mai îndulcit dezamăgirea ei că frumoasele Amanita muscaria sunt otrăvitoare. Când sunt foarte tinere, crăițele  seamănă, din cauza vălului alb, cu niște oușoare din care se dezvoltă, apoi, exemplarele mature.

Scurta noastră bibliografie despre ciuperci s-a mai lungit nițel. Pornind de aici am plecat spre diverse alte pagini doldora de informații. Mai ales aici  am găsit eu materiale din care am mai selectat câte ceva pentru Una. Descrieri ale diverselor specii de ciuperci, fotografii și o colecție frumoasă de filmulețe am găsit aici , informații sintetic expuse am mai citit aici .

            Mai discutaserăm, din mers, despre faptul că ciupercile apar în nenumărate forme – unele unicelulare (organisme simple de tot, formate dintr-o singură celulă, atât de mici încât nu le-am putea vedea cu ochiul liber – așa i-am explicat Unei termenul), altele pluricelulare (precum ciupercile cu pălărie, organisme mai complexe, de dimensiuni adesea impresionante și care sunt formate din mai multe celule).

            Acum am separat ciupercile otrăvitoare de cele neotrăvitoare și-am tot insistat pe cât e de important să le cunoaștem bine pe cele pe care le culegem pentru a le găti acasă. Am vorbit despre ce e o otravă, o toxină, despre cum îți afectează organismul și despre modurile diferite în care gătim ciupercile comestibile.

            Încet, încet, cred că aventura noastră ciupercărească începe să se apropie de final. Una mi-a dat deja o temă nouă de documentare și-mi place rău de tot!

Ciuperci II. Pălărie-ntr-un picior

Puțină joacă

Ne-am concentrat, în următorul set de activități, pe părți componente ale ciupercii. Cât mi-am organizat eu nițel materialele, Una s-a jucat cu două puzzle-uri improvizate acasă. Am folosit imagini cu Amanita muscaria, preferata ei, lipite pe spatule de uz medical. Am tot căutat bețe de la înghețată cum am văzut pe atâtea bloguri, însă ori nu știu să caut, ori nu știu să găsesc. Cert e că nu m-a mulțumit nimic până în momentul în care, zilele trecute, a avut nevoie Petru de o consultație și-am zărit în cabinetul medicului de familie aceste minunate spatule destul de late pentru ce-mi trebuia mie, egale ca dimensiuni, ușor de mânuit. 10 lei cutia cu 100 de bucăți, în orice farmacie.

 

 

Pe o parte a spatulelor am pus imaginea ciupercilor, pe verso am trecut zecile până la 100, respectiv numere impare, pentru ca Una să se poată verifica și corecta.

 

 

Puțină muncă de cercetare

I-am adus apoi kitul de om de știință – lupa, carnețelul pentru observații, două ciuperci proaspete. Cumpărate de la magazinul din colț, din păcate, pentru că din pădure n-am reușit să culegem nimic. Am întors o ciupercă pe toate fețele, am mirosit-o, am rupt-o în bucăți, am ajutat-o să numească fiecare parte a ciupercii și am analizat textura diverselor bucăți și bucățele obținute. A desenat și Una totul în carnetul ei, ca să ținem minte detaliile. Am măsurat piciorul ciupercii, am desenat lamelele și-am vorbit despre spori.

 

Sigur că imediat după aceea s-a trezit gospodina din Una și s-a apucat să gătească mâncăruri cu ciuperci, în fel și chip, care bune pentru noi, care doar pe gustul zânelor.

A două ciupercă am folosit-o pentru o secțiune longitudinală. Bucățile le-am pus la păstrare – una în dulap, alta în frigider, ca să observăm în zilele următoare cum își modifică forma și culoarea.

Puțină recapitulare

I-am propus apoi o fișă de lucru pe care o pregătisem în două variante: un exercițiu de lipit (o imagine pe care ar fi putut s-o eticheteze astfel încât să evidențieze părțile componente ale ciupercii), respectiv un exercițiu de colorare (în fiecare imagine urma să coloreze doar elementul indicat dedesubt).

Ambele fișe de lucru pot fi descărcate de aici, respectiv de aici. Una a făcut un mix din cele două, și-a pus în față fișa de control de la exercițiul de lipire și a colorat în tabel părțile componente ale ciupercii. Am tot subliniat, pe măsură ce Una lucra, că există două părți ale ciupercii – una ascunsă sub pământ, miceliul, alta deasupra pământului, cea pe care o culegem în mod obișnuit.

Am vorbit apoi și despre distincția dintre ciupercile comestibile și cele otrăvitoare, despre cât e de important să cunoști foarte bine ciupercile, dacă vrei să ți le culegi singur din pădure.

Încă puțină joacă

Pentru că Una părea să mai aibă chef de ceva, ne-am apucat să modelăm ciupercuțe din plastilină. Am încercat să și reconstituim mediul lor natural, folosind ce-am adunat peste vară – crengi, ghinde, conuri, câteva bucățele de mușchi verde. Cu un pic de imaginație, o să zăriți acolo o Amanita muscaria care-și înalță (vorba vine!) pălăria lângă un trunchi de copac. Atât am mai reușit să fotografiez înainte să atace ”căpcăunul”!

 

 

Ciuperci I. Încălzirea

Cum a început totul?

Eu nu-i propun Unei teme de cercetare, încerc să-i urmăresc interesele și supralicitez, cel mai adesea, cu materiale cât mai diferite și mai complete, legate de ceea ce o preocupă la un moment dat. E o metodă care funcționează bine la noi, a impus-o Una în primii ei ani de viață iar eu am avut atâta minte încât să-i las ei puterea de decizie în domeniul acesta.

Una a văzut, pe Facebook J, fotografiile unei prietene dragi de familie care, într-un orășel german, a surprins o mulțime de ciuperci pe stradă, pe lângă trotuare. Am pomenit de Amanita muscaria și cred că denumirea științifică a sunat magic în urechile Unei. A cerut mai mult.

Cum am continuat?

De îndată ce s-a hotărât, împreună cu Una, ca ciupercile sunt un subiect ce merită explorat, am încercat să ne organizăm activitățile.

Am căutat în bibliotecă și-am marcat toate cărțile unde puteam găsi ceva legat de subiectul acesta. N-am avut prea mare succes, din păcate. Dar am citit cu Una orice ce-am găsit, imediat ce ne-a căzut sub ochi, din două motive. Întâi, pentru că interesul ei era autentic, viu, urgent. Să hrănesc genul acesta de curiozitate mi se pare fundamental. Așa s-a creat în jurul nostru un nor nestructurat de informații care n-a făcut decât să stimuleze dorința Unei de a afla mai multe. Apoi, am ales să procedez așa pentru ca Una să înțeleagă cum funcționează, cu adevărat, munca de documentare: folosești resurse diverse, culegi informații, „rumegi” informațiile apoi ordonezi tot ceea ce ai găsit. N-am vrut ca ea să fie exlusă tocmai de la partea cea mai vie, mai dinamică a învățării: descoperirea.

Am trecut apoi online și-am folosit cuvinte diverse în motoarele de căutare. Una a găsit filmulețele de pe vimeo pe care vi le semnalam mai devreme și vă puteți imagina încântarea ei.

Am stabilit un plan de lucru aproximativ cu Una iar eu mi-am însăilat scurta bibliografie.

Ne-am apropiat apoi de subiect prin ceea ce am avut imediat la îndemână – creioane colorate, hârtie, foarfece. Și fotografii: pentru că în mijlocul săptămânii îmi era greu să propun o ieșire adevărată în pădure, ne-am mulțumit cu o galerie frumoasă găsită aici, am trecut prin ea și-am observat câte specii diferite de ciuperci există, ne-am uitat un pic în jurul lor să vedem unde trăiesc. A reținut Una cuvintele cheie: umbră, umezeală, pădure.

Am folosit acest tutorial ca să desenăm ciupercuțe. Am desenat lângă ea, apoi a amuzat-o să desenăm împreună – o linie eu, o linie ea.

Ne-am confecționat și un semn de carte potrivit temei, pentru că mereu rătăcim semnele de carte și ajungem să folosim te miri ce în loc.
 

Am lucrat un pic pe ideea de simetrie, pe care o mai adusesem în discuție și în proiectul legat de copaci, când am privit mai atent frunzele și nervurile lor. Acum am improvizat repede un joculeț de potrivire a jumătăților simetrice, respectiv de completare a desenului înjumătățit. Am desenat eu câteva ciupercuțe pe care le-am tăiat în două. Una a alăturat jumătățile și-am discutat despre dispunerea elementelor simetrice. Apoi am folosit câte o jumătate și-am desenat, împreună cu Una, jumătatea lipsă, încercând s-o reconstituim simetric.
 

Ciupercile: scurtă bibliografie

 

            Avem în casă de toate: nuci, ghinde, crengi, frunze de mărimi, forme și culori diferite, conuri de brad, pin, zadă, nuci, dovleci mari și mici, pietre, bucăți de scoarță, pene de origine necunoscută etc. Toate sunt, spune Una, necesare și de neînlocuit. Dar nu avem ciuperci, nu din cele cu pălărie, desigur! J

            Una e pasionată, mai nou, de ciuperci. De Amanita muscaria în special. Așa încât ne apucăm de studiat ciuperci. Ce-am găsit azi-noapte:

·         două filme pe vimeo, nemaipomenite ca să explicăm ciclul evolutiv al ciupercilor cu pălărie: 1 și 2;

·         un craft simplu, puțină plastilină și iată ciupercuța;

·         o lecție de desen în câțiva pași și multe pagini de colorat;

·         carduri Montessori (noi o să le facem pe ale noastre, cred);

·         un craft ceva mai complex, care presupune pliat și produce ciuperci superbe;

·         o ciupercuță 3D și alte bunătăți 3D, dacă vă interesează;

·         un proiect de cusut, Unei o să-i placă sigur.

           O să mergem, desigur, în pădure, să căutăm ciuperci la ele acasă și cred că avem destule lucruri planificate pentru ca Una să fie mulțumită.

Nu știu însă ce i-aș putea citi pe tema asta. Ceva idei? Mă ajutați?