Lui Petru îi plac mult buburuzele, a învățat repede să le recunoască denumirea în franceză – les coccinelles – și să le arate atunci când îl întrebi unde-s les coccinelles. Iar bucuria lui Petru e
pesemne contagioasă, pentru că și Una mă zăpăcește de ceva vreme să facem o grădină pentru buburuze.
Așa încât, iată cu ce ne-am
ocupat zilele acestea.
Grădina pentru buburuze
Gândită pentru
amândoi pruncii, și pentru Petru și pentru Una, fost aranjată de Una după multe, multe discuții, și planificări, și dezbateri. S-a
temut că Petru o să distrugă tot, a priceput în cele din urmă că joaca nu
distruge nimic, numai rearanjează lucrurile un pic mai… creativ. Flori, iarbă verde,
frunziș bogat, pentru ca
buburuzele să aibă și hrană din belșug. Buburuze mari și mici, unele comestibile, altele muzicale, unele roșii, altele
galbene, unele din lemn, alte din materiale necunoscute. Bucăți de scoarță, cotloane
luminoase, orientate spre sud, pentru că buburuzele au hibernat și abia acum ies ușurel, ușurel la soare.
Cartea ei, revista lui
O lume mică în care s-au
concretizat multe dintre lucrușoarele pe care le-am citit într-o carte – Buburuza,
apărut în 2008 la Erc Press. Frumusețea cărții acesteia e dată de simplitate – informații puține, aerisit puse în pagină, iar paginile
transparente creează un efect grozav de tridimensionalitate. Una a putut citi cam tot ce e în carte, deși paginile cu scris mare, bolduit, alternează cu pagini pe care corpul de literă e mai mic și deci mai obositor de parcurs.
Petru s-a jucat cu câteva
pagini dintr-o revistă Picoti moștenită de la Una, un
număr vechi pe care și sora lui l-a iubit mult (se vede că a fost citit și jumulit cu toată afecțiunea, da?). Pagina care se pliază și cele trei
buburuze ne-au ținut ocupați destulă vreme: ne-am jucat de-a v-ați ascunselea cu les coccinelles, le-am numărat, le-am
imitat, mi le-a indicat cu degețelul pe fiecare în parte atunci când îl rugam – une coccinelle sourit, une coccinelle tire
la langue, cette coccinelle fait dodo. (O buburuză zâmbește, o buburuză scoate limba,
această buburuză face nani.).
Ciclul evolutiv al buburuzei
Unei i-am pus la îndemână și niște carduri frumoase care înfățișează ciclul evolutiv al buburuzei, prilej grozav să discutăm despre
metamorfoze. Despre cum primăvara e timpul metamorfozelor, al schimbărilor ce pot părea șocante, dar care
au noima lor, dacă știi să le citești cum trebuie. Pentru că în natură nimic nu se
pierde, totul se transformă. Am confruntat imaginile din carte cu cele de pe carduri apoi am urmărit un film scurt găsit pe youtube.
Un joc
Pentru Una, fiindcă e
într-o fază în care e foarte receptivă la orice ține de cifre, de numerație în general, am „dezgropat”
acest joc de pe poissonrouge.com.
Un cântec
Un cântecel pe care l-am ascultat des e acesta, ”Coccinelle demoiselle”, întâi pentru
familiarizare, apoi, când Una a început să întrebe ce spun versurile, ca să-i
povestesc de ce buburuza e bête à Bon
Dieu.
Aici am găsit o poveste frumoasă despre cum, văzându-și culturile amenințate de boli,
fermierii se roagă Maicii Domnului și, în curând, văd pretutindeni buburuze iar câmpurile
sunt salvate. Oamenii simt că rugăciunile lor sunt ascultate, iar buburuza e de
fapt un mesager al voinței divine. Una n-a
prea crezut povestea, și-a găsit explicații mai logice pentru ce s-o fi întâmplat acolo, dar
tot ea s-a liniștit spunându-și că, până la urmă, o poveste frumoasă nu face rău nimănui.
Primăvăratic, nu-i așa? Începem să ne simțim mai aproape de
primăvara aceasta care taaare greu se lasă convinsă să ne bucure.
