Călători pe șapte continente

Pentru că acum e atât de concentrată pe citit (iar eu atât de prinsă cu un alt proiect), orice altă preocupare a trecut în plan secund. Despre continente am discutat numai în trecere. Am încercat să construiesc, din materialele pe care le aveam la dispoziție, contexte în care să apară cât mai des numele continentelor. Nimic sofisticat, doar multă lectură, multă discuție pe marginea a ceea ce-am citit, joculețe de câte cinci minute improvizate în drum spre grădiniță etc.

Am căutat însă ca de fiecare dată să mergem cât mai mult la hărți, atlase, enciclopedii. Pentru ca Una să se obișnuiască să le manevreze, pentru ca memoria vizuală să-și facă și ea treaba în liniște.

Așa se face că ne-am ocupat, zilele acestea, de călători și exploratori.

 

Cum am început?

            Povestind. Minunându-ne că lumea e mare, mai mare decât orice poate mintea Unei să cuprindă. Am povestit cum, cu multă vreme în urmă, lumea era un loc misterios și incitant pentru om. Pentru că nu avea mijloace de transport sigure, pentru că se realiza așa de greu comunicarea la distanță, oamenii cunoșteau puțin sau deloc lumea largă. Mulți dintre ei nu-și părăseau niciodată locul de baștină pentru a călători cu adevărat. Una a cunoscut un astfel de om, pe străbunica ei, și nu i-a fost greu să înțeleagă că uneori, lumea are destul orizont dacă o privești din curtea ta.

 

Cine călătorea?

            Demult, călătoreau comercianții. Călătoreau războinicii. Călătoreau pelerinii. Călătoreau artiștii. Călătoreau exploratorii. Am discutat, pe înțelesul Unei, despre fiecare categorie de călători în parte. Despre Drumul Mătăsii, despre mirodenii și purpură, despre Alexandru cel Mare, despre Mecca și Ierusalim, despre menestreli, actori, circari și, desigur, despre marii, adevărații călători, aceea care au desenat de fapt harta lumii.

Am folosit mult harta și două enciclopedii.

 

 

           

                 O enciclopedie Disney, intitulată chiar așa, ”Călători și exploratori”. Am citit-o pe secvențe, când a avut Una poftă. Și cartea e gândită în așa fel încât să poată fi fragmentată cu ușurință, însă acolo unde informația e multă sau prea densă pentru Una, am simplificat-o eu din mers.

 

            A doua e o carte apărută la editura Corint, ”Călătoriile marilor exploratori”.

           

 

 

            E excelent concepută: după prezentarea unui mare călător/explorator urmează două pagini care vorbesc despre lumea nouă în care acesta a pătruns. Contextul istoric și cultural al marilor explorări geografice e suficient de detaliat pentru ca un copil, oricât de curios, să găsească răspunsuri și prilejuri noi de a pune întrebări.

Iarăși, eu am simplificat considerabil textul în funcție de nevoile Unei. Am urmărit mult cu degetul pe hartă drumul diverșilor exploratori și-am repetat des numele continentelor, pe măsură ce ele apăreau în carte.

 

Dac-ai fi…

            Joculețe de făcut cu harta în față, cu degețelul pe post de arătător:

Dac-ai fi o pasăre magică și ai putea zbura oriunde, pe unde ți-ar plăcea să călătorești?

Dacă ai fi Micul Prinț și te-ai trezi singurel în Sahara, pe unde ai lua-o ca să ajungi în Europa?

Dac-ai fi un explorator arctic, cum ți-ai organiza expediția? etc.

5 minute pe zi: un joc

            E un joc de jucat în doi. E un joc de cooperare, bun pentru cei mici dar și pentru cei foarte mari. Un joc care te învață să te abandonezi dar și să conduci. Să ai încredere în partenerul de joacă. Să înțelegi că nu există ”greșeală”, că de fapt comunicăm, dincolo de cuvinte, în moduri mult mai adânci. E un joc bun pentru reparat relații complicate, pentru momentele în care simțim nevoia să vorbim mai puțin și să facem mai mult.

            Cum ne jucăm? Unul dintre jucători își acoperă ochii sau îi ține închiși. Cu adevărat închiși! J Celălalt îl conduce prin cameră/curte/etc. fără să-i vorbească, având însă grijă să-i prilejuiască celui legat la ochi experiențe cât mai diverse – tactile, motrice etc. Se schimbă apoi rolurile – conducătorul se lasă și el condus.

            Ajută mult dacă, la început, stabiliți un set de semne convenționale cu copilul – o mângâiere a palmei ar putea însemna ”atinge/pipăie”, o lovitură ușoară pe brațul drept – ”mergi la dreapta”, o bătaie din palme – ”stai”, un ghiont ușor – ”înaintează cu viteză” etc. Orice vă place, dar nu cuvinte.

            Cum ne ajută pe noi? Ne învață să fim o echipă. Să renunțăm la a controla totul. Să explorăm în moduri ceva mai neconvenționale. Să îndrăznim mai mult.

Cum citește Una?

           Sunt acestea zile foarte pline pentru Una: la grădiniță au, ca temă săptămânală, sistemul solar și cu asta cred că am spus totul – e încântată, entuziasmată, plină de întrebări noi, curioasă să vadă ce mai urmează.

În rest, citește. Citește tot ce prinde scris – pe uși, pe afișe, pe tricourile mele. În zilele în care nu reușesc să-i pregătesc o fabulă repovestită, îi scriu eu repede o ”scrisoare” în care îi povestesc despre ziua mea sau inventez vreun episod nou cu Ariel.

Refuză să urmărească rândurile cu degetul, refuză orice ”lecție” formală pe care ar trebui să i-o dau (îi mai încurcă, spre exemplu, pe ”d” și pe ”b”, ”che/chi”, ”ghe/ghi” sunt încă greu de citit fără ajutor).

Ce-am observat din felul ei de a se autoregla: multe dintre lucrurile pe care nu le știe, le învață prin repetiție, în context. Așa s-a întâmplat cu grupurile ”ce/ci”, ”ge/gi”, cu care pare să fi ajuns la liman: le ”vede” de cele mai multe ori sau revine asupra cuvântului care le conține și se autocorectează.

La fel, am observat că nu pot folosi texte mai vechi pentru că la prima lectură e așa de concentrată, încât aproape memorează textul. Dacă-l reia peste o zi sau două, de fapt îl ”recită” în mare parte, cu toate că vocalizează de parcă ar avea în față un text nou: citește rar, apăsat, lungește vocale, încât trebuie să fii un observator atent ca să-ți dai seama că ochișorii ei nu fixează cu adevărat cuvântul scris.

Încep de acum să caut cărticele adevărate pentru ea, probabil vom merge spre cele de la editura Gama. Am găsit însă și la Girasol lucrușoare frumoase, publicate în condiții grafice foarte bune.