O carte
Trebuie să-i mulțumim lui Petru că face așa de des ”ordine” în biblioteca Unei,
pentru că el a scos la iveală cărticica aceasta de
care uitaserăm, și eu și Una. Se numește ”Andreea în lumea poveștilor” și a apărut la editura Crișan. Autorii menționați pe prima copertă sunt Gilbert Delahaye și Marcel Marlier.
Coperta e cartonata, ilustrațiile sunt
uimitoare iar povestea e amețitoare ca o cursă într-un carusel. Într-o seară ploioasă,
Andreea adoarme citind o carte cu povești. Se trezește în interiorul cărții, participând la aventura lui Grăngurel, un pui vesel de pasăre care a
fost transformat de vrăjitoarea cea rea în… băiețel. Pentru a-și recăpăta înfățișarea de pasăre, Grăngurel trebuie să culeagă șapte pene de foc.
Pe cine și ce întâlnim în carte? Inorogi, o prăpastie atât de adâncă încât nici
ilustratorul nu i-a mai desenat fundul, un motan încăciulat, ținutul albastru al
lupului uriaș, castelul zânei răutăcioase, căpcăunul cel blând, spiriduși, balauri, un paradis subacvatic, insula și comorile piraților.
Finalul îi aduce alături pe Andreea și pe Luli, cățelușul ei:
”-Oh! Luli! Dacă
ai ști prin câte am trecut… eram într-o carte cu Grăngurel, o pasăre
foarte curajoasă și veselă. Tu nici nu știi ce minunate sunt cărțile! Citindu-le,
ai ocazia să faci călătorii de-a dreptul încântătoare, să-ți găsești tot soiul de
prieteni noi și să treci prin întâmplări care te țin cu sufletul la
gură.
Luli o privi drept
în ochi și-i spuse:
-Data viitoare să
mă iei și pe mine! Hai, promite-mi! Mă iei?
-Unde să te iau?
îl întrebă Andreea. În visurile mele?
-Nuuuu, Andreea!
La școală. Vreau și eu să învăț să citesc.”
O jucărie origami
Sigur vă amintiți de ea, dacă ați copilărit demuuult, la
fel ca mine! J Eu nu-i mai știu numele, noroc
de prietenii dragi care au avut răbdarea să asculte explicații și descrieri lungi și mi-au trimis un link ce m-a dumirit.
Un pătrat din hârtie se pliază de câteva ori și se transformă într-o jucărie așa de simplă și de frumoasă. Pliatul hârtiei
e un excelent exercițiu de motricitate fină, la fel și mânuirea jucăriei, care se închide și se deschide cu puțin efort de coordonare a degețelelor.
A reușit și Una să plieze împreună cu mine, iar cât ne-am jucat cu hârtie
ne-am jucat și cu poveștile și personajele lor, după modelul motanului încăciulat din cartea
cu Andreea. Și uite-așa, în loc de Cenușăreasa am născocit-o pe Prăjitureasa, în loc de Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici am avut o Albă-ca-Hârtia și cele șapte răvașe fermecate. Iar în loc de Frumoasa
din pădurea adormită, de ce n-am avea un Frumos din pădurea zburlită?
Mai multe jocuri
Am lipit în interiorul jucărioarei noastre imagini
decupate de prin revistele jumulite de Petru. După ce Una s-a familiarizat nițel cu felul în care se deschide
jucăria, am purces la altele.
Am folosit jucăria ca să despărțim în silabe: Ce-nu-șă-rea-sa înseamnă
cinci deschideri ale jucăriei, Gre-u-cea-nu – doar patru. A ales și Una cuvinte cu
care să se joace, regula a fost să fie legate de lumea poveștilor.
Am adăugat apoi și imaginile din interior. Făt-Fru-mos – trei deschideri
ale jucăriei, apoi răgaz pentru o poveste inventată de noi cu imaginile pe care
le puteam vedea. Am avut un împărat meloman, un prinț care a primit un
măr magic din mâna unei vrăjitoare tinere, o prințesă pe care nimic n-o
putea mulțumi, un rege bătrân și trist, care nu putea suporta lumina soarelui, un greieraș călător etc.
Combinațiile posibile de imagini nu-s multe, așa că provocarea a fost
și mai mare, să găsim scenarii noi
cu aceleași câteva obiecte și personaje.
Ne-a plăcut, o să căutăm jocuri noi astăzi, fiindcă
jucărioara noastră mi se pare tare versatilă. Voi cum ați mai folosi-o?
