Iarna e rece. Atât
de rece încât aproape arde, spune Una. Iarna mea are mirosul rufelor înțepenite
de ger pe care bunica le aduna de pe sârma din curte și le lăsa apoi să se
zvânte la căldura focului din sobă. Iarna înseamnă fulgii pe care îi prindeam
din zbor pe limbă, în copilărie. Iarna e scârțâitul zăpezii sub bocanci,
dimineața, când pășești de unul singur prin nămeți, nimeni n-a făcut cărare
încă înaintea ta.
Iarna e și ea
o poveste senzorială, pe care aș vrea s-o spun împreună cu Una și cu Petru. Ideea
mi se tot plimbă prin cap încă de când am făcut craftul acela așa de frumos de
la happy hoologans. Scorțișoara, nucșoara, cuișoarele, asprimea și moliciunea
materialelor m-au bucurat și pe mine tot atât de mult cât pe copii.
”Sarea în bucate”, povestea despre gust. ”Hainele cele noi ale împăratului”, o parabolă
despre privire. ”Prințesa și bobul de mazăre”, o poveste tactilă. ”Privighetoarea”
lui Andersen, un basm despre auz. ”Muzicanții din Bremen”, o poveste despre
simțurile care pot păcăli.
Dar o poveste cu parfumuri cunoașteți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu