Despre continente (mai puțin), despre hărți (mai mult)

           Dacă mai întâi am sondat nițel adâncurile Pământului, acum am explorat suprafața. Scopul meu nu este ca Una să memoreze neapărat numele continentelor și al oceanelor – a mai folosit aceste nume în situații diverse, dar nu cred că le-a mai auzit înșirate vreodată împreună până acum. Mi-am dorit mai mult ca ea să aibă o reprezentare vizuală a ceea ce însemnă întinderile de uscat și de apă și mi-am dorit ca ea să știe unde poate găsi informații din domeniul acesta. De aceea ne-am concentrat pe felul cum se folosesc două resurse importante – harta și globul pământesc.

            Tot folosindu-le, am repetat inevitabil numele continentelor și-ale oceanelor, într-o primă privire de ansamblu asupra lor.

 

Cărțile și jocurile

            Am folosit o enciclopedie Disney intitulată ”Planeta Pământ”, unde-am citit despre Pangeea și despre felul în care continentele s-au deplasat pe toată suprafața planetei.

 

 

Am citit numele continentelor de pe hartă, apoi le-am numit numai pe cele din emisfera nordică sau sudică. Ne-am așezat, imaginar, în Europa, și ne-am închipuit cât de departe putem călători numai pe uscat, ce continente am putea vizita traversând oceanele etc.

            De aici încolo a fost mai puțină nevoie de implicarea mea. Copiii și-au folosit jucărioarele - mașinuțe, vapoare, avioane etc. - pe suprafața globului pământesc și le-au alternat în funcție de locul prin care treceau. Am mers cu ei de-a lungul ecuatorului, apoi de la Polul Nord spre Polul Sud etc. S-a implicat și Petru atât de entuziast, încât globul meu pământesc, vechi de aproape 20 de ani, și-a dat obștescul sfârșit.

            Tot dintr-o enciclopedie Disney, ”Atlas”, am citit despre diferențele dintre globul pământesc și hartă. Am făcut un exercițiu simplu propus de autorii enciclopediei: am decojit o portocală și-am așezat fâșiile de coajă una lângă alta pe o coală de hârtie, pentru ca Una să remarce distorsiunile pe care le presupune transpunerea în plan a unei suprafețe sferice (Una m-ar corecta acum – Pământul nu e sferic, e turtit la poli și bombat la ecuator J).

 

 

            Una a fost nițel necăjită că de data asta n-am mai luat ”notițe”, așa că, după ce Petru a adormit, i-am propus să deseneze ea harta unei încăperi din casă. A muncit nițel, i-ar fi fost mai ușor dacă ar fi fost suspendată cu adevărat pe tavan, spune ea. Dar a remarcat că harta e o imagine micșorată și simplificată, convențională, a realității.

Plimbarea

            E greu pentru un copil să gândească la scară cosmică sau planetară. Cât de mare e de fapt Jupiter? Ce înseamnă de 1000 000 de ori mai mic decât Soarele?  Cât de departe e foarte, foarte, foooooarte departe?

            Pentru ca Una să-și facă totuși o idee despre ce înseamnă reducerea la scară, am făcut drumurile obișnuite de joi – spre Palatul Copiilor și înapoi acasă – cu harta orașului nostru în mână.

Una a văzut că doi centimetri de pe hartă înseamnă toată lungimea străzii noastre, spre exemplu. Eu m-am confruntat, din nou, cu șocanta mea capacitate de mă rătăci, când am harta în mână, chiar și pe străzile pe care merg de obicei cu ochii închiși. Mă orientez mai ușor după soare, după miros, după orice, numai harta mă aruncă într-un ocean de disperare! J

Așadar, mai multe hărți pentru mine, mai multe plimbări pentru Una!