Ce(-i) citește Una mamei?

          ”Cățelul vrăjitoarei”, ce altceva? 

         O carte scrisă de Franck Rodgers, prima dintr-o serie de volumașe foaaarte prietenoase apărute la editura Corint. Când le-am zărit pe blogul Fetelor cucuiete, am sperat să-i placă si Unei dar nu mi-am imaginat că Una va lua cele 60 de pagini și le va citit pe nerăsuflate, în ciuda insistențelor mele să împărțim cartea în două sesiuni de citit. Și ca să fie totul și mai clar, trebuie să spun ca Una nu-i vreo împătimită a cititului. Găsește oricând altceva mai interesant de făcut decât să-mi citească mie.

            De ce e cartea aceasta potrivită pentru un cititor începător? Pentru că pe fiecare pagină găsești text puțin și imagini haioase. Și – extrem de important pentru Una – nu e vreo carte pentru ”bebeluși” pe care mama ți-a citit-o de nenumărate ori până atunci. Nu! E un text nou, proaspăt, cuvintele sunt exact atât de scurte cât să-ți facă treaba de cititor ușoară, enunțurile sunt exact cât trebuie de lungi.

Apoi, pentru că povestea e haioasă. Wilf e un cățel care vrea să fie animalul de companie al unei vrăjitoare. Nu-i de el cariera de câine de pază, nici cea de câine de curse. Wilf are un vis – nebunesc, am spune noi, ridicol, sunt de părere ceilalți câini. Dar un vis e un vis, spune Una, și nimeni nu trebuie descurajat să și-l urmeze. Întâmplarea face ca Weenie, o vrăjitoare care cade mereu de pe mătură și greșește adesea vrăjile, să aibă nevoie de un animal de companie.

Și de-aici lucrurile nu pot merge decât înspre mai bine, mai vesel, mai simpatic. Și mă opresc, fiindcă rezumatul meu entuziast deja riscă să fie mai lung decât cărticica însăși.

I-a plăcut mult Unei să-l cunoască pe Wilf și amândurora ne-a plăcut să meșterim un ”caiet” de lucru în care am notat eu tot felul de exerciții pentru Una – lucrușoare mărunte care verifică înțelegerea textului, exerciții pe care le mai fac și la școală – de despărțit cuvinte în silabe, de identificat locul unui sunet în cuvânt, de reprezentat grafic structura unor enunțuri etc. Pentru că fotografii decente n-am, vă las să vă bucurați ochii cu minunățiile care m-au inspirit și pe mine:

Caietul e incredibil de ușor de făcut - ideea am găsit-o pe Krokotak - fără lipici, numai câteva coli de hârtie pliate în două. Se crestează partea din stanga, se strecoară un creion sau o crenguță sau un pai pentru răcoritoare (sau orice vă trece prin minte) prin crestăturile acelea, ca să țină paginile împreună și gata!

Am înlocuit deci clasicele fișe cu broșura aceasta și-am mai petrecut minute bune alături de Wilf și de Weenie, scriind, compunând rime, adunând și scăzând, școlindu-ne fără să ne dăm seama că asta ni se întâmplă de fapt.