Veverițele și optimismul

”Veverițele și optimismul” (editura Girasol), o carte scrisă de José Morán și ilustrată de Ulises Wensell, e o carte frumoasă. Tipărită îngrijit, pe hârtie de bună calitate, legată solid, e un obiect pe care-l răsfoiești cu plăcere.

Cartea e parte dintr-o colecție intitulată ”Valorile mele” în care am mai văzut titluri legate de generozitate, toleranță sau solidaritate. Teme mari, fiecare dintre ele prinsă într-o poveste în care apare un animal (elefantul, tigrul, ursul polar). Mie combinația mi-a sunat foarte bine și-am citit pentru prima oară cartea cu așteptări mari, mari de tot. Poate de aceea am și simțit că ceva lipsește – nu știu să spun ce, oi fi doar eu cârcotașă?...

Povestea e simplă: avem două veverițe, Cata și Lina – una mereu optimistă, cealaltă mereu pesimistă. Trec cu greu peste iarnă pentru că uită unde și-au îngropat proviziile. Dar când, primăvara, văd cum răsar copaci tineri în pădure, își dau seama că proviziile lor au rodit și că da, viața e frumoasă și merită trăită cu o atitudine pozitivă.

Fetițe veverițe

De când am văzut titlul cărții acesteia, mi-am spus că trebuie s-o avem: dulcea mea Una e o veveriță pesimistă – veselă, activă, curioasă, vorbăreață muuult peste puterea mea de a asculta și răspunde, dar și reticentă când vine vorba de nou, gata să imagineze orice catastrofă, speriată că nu se va descurca/nu poate/nu știe etc.

Cu Una am citit de câteva ori cartea – n-a entuziasmat-o, dar nici n-a refuzat-o atunci când i-am propus s-o recitim. Scrisul e destul de mare, de odihnitor pentru ochi mici, așa că s-a implicat serios în partea de lectură.

Speram să primesc mai multe întrebări legate de atitudinea celor două veverițe dar Una a fost neobișnuit de reținută. Am încercat să încropim două veverițe-marionete pentru joc de rol, dar Una s-a plictisit repede de partea de pictat/uscat/decupat și ne-am jucat fără ele.

Ce-a ieșit bun de aici? Faptul că și-a verbalizat temerile, e conștientă de ele dar deocamdată ne-am oprit aici. Probabil că mai e nevoie de multă, multă joacă până să apară și soluțiile salvatoare, mecanismele care să-i dea Unei putere atunci când are nevoie.

Băieți vevereți

            Petru a răsfoit cartea odată cu noi sau în orele când lipsea Una. Am citit împreună imaginile și-i place mult să te asculte povestind. Avem o singură figurină în formă de veveriță așa că ne-am jucat cu aceea, a ascuns-o printre ghinde, a hrănit-o până i-am pierdut urma prin casă.

            Una peste alta, cartea nu e de lepădat. Chiar de la 3 anișori cred că poate fi citită fără probleme iar finalul primăvăratic, optimist al poveștii te încarcă, spun eu, cu multă energie pozitivă.

Primăvară

            S-a ridicat, în sfârșit, zăpada! De câteva zile ne scăldăm în ape luminoase, aș vrea să țină mult, mult entuziasmul, energia bună a zilelor de felul acesta. Luni, când îi arătam Unei pe fereastră două stăncuțe – uite ciocul mai mic decât al unei ciori, uite penajul de pe gât, mai gri etc. – ea îmi arată curcubeul. Un curcubeu uriaș chiar deasupra noastră, când eu eram prea preocupată să privesc în jos!

 

 

            Așa încât ieri am privit mai atent în jur: am cumpărat covrigi calzi, am numărat inelele unui copac proaspăt tăiat și ne-am jucat cu rumeguș, am stat mult la marginea unui trotuar să culegem crenguțe și să vedem semne de primăvară – scoarța gri, veche, trecută prin iarnă, se continuă la capete cu mlădițe verzui, cu muguri. Am urmărit zborul unei păsăruici printre ramurile copacilor, până i-am pierdut urma.

 

 

            Am fotografiat narcise și lalele. Am cules pietre și cochilii goale de melc, am cumpărat buchețele de brândușe, albăstrele și ghiocei rădăcini cu tot, numai bune pentru ”studiu”. Ce n-au jumulit copiii ”studiind” o să plantăm mâine într-un ghiveci, poate anul viitor ne vor crește flori noi pe pervaz.

 

            Pentru mine, aceasta a fost o zi extraordinară. Petru are jucării noi. Una are o mulțime de întrebări.

 

 

Provocarea lunii aprilie

           Adina are o idee pe care o găsesc nemaipomenită – să dedicăm luna aprilie învățării limbilor străine. Detaliile provocării – reguli, idei de activități etc. – le găsiți pe blogul Adinei.

            E o provocare căreia vreau să-i răspundem și noi.

 

 

O iau întâi ca pe o provocare pentru mine: vreau să citesc zilnic în franceză, măcar în amintirea anilor în care 95% dintre textele pe care le parcurgeam erau în franceză. A trecut ceva vreme de atunci, am pierdut o grămadă de vocabular și simt nevoia să reiau legătura cu limba franceză, care-a fost pentru mine o mare, mare iubire. N-o să-mi pun pentru moment termene prea clare – ce, cât să citesc. Mă mulțumesc deocamdată să citesc orice, oricât, cu condiția să fie în limba franceză și să fie zilnic.

În ce-i privește pe copii, lucrurile sunt amestecate. Una (5 ani jumătate) face la grădiniță engleză de două ori pe săptămână. Nu e în mod deosebit interesată de limbile străine, nu reține cu ușurință cuvinte, structuri etc. Nu-i tocmai dornică să folosească în conversație ceea ce știe. Ce a dat rezultate bune până acum e lectura: îi citesc eu cărți în limba engleză, apoi dramatizăm mult textul, folosind marionete sau plușuri pe post de marionete. În spatele unui personaj, parcă și Una e mai relaxată să comunice, furată de bucuria jocului.

Ce-mi propun? Să citesc și cu zilnic în engleză o carte și să facem cele zece minute de conversație-joc despre acre scria Adina pe blogul ei. N-o să fie tocmai ușor, pentru că Una nu-i niciodată încântată să vorbim în engleză, dar poate că acesta-i un semn că trebuie să mă străduiesc eu mai mult, să găsesc eu atitudinea potrivită – mai jucăușă, mai dinamică, cât mai neconvențională – pentru ca ea să fie cucerită.

Lui Petru (18 luni) îi citesc deja în franceză, avem o mulțime de reviste franțuzești pentru copii, dintre cele pe care le găsim în magazinele Inmedio: Picoti, Bilou, Histoires pour les petits, Toupie etc. Pe cele potrivite vârstei lui chiar le citim, pe celelalte le folosim doar pentru lectura imaginilor, pentru răsfoit. Împreună cu cele câteva sute de cântecele pe care le găsim pe comptines.com, ne sunt deocamdată suficiente. M-am tot folosit, printre altele, de plușul lui preferat, un iepure alb, ca să-i vorbesc în franceză: îl folosesc pe post de marionetă și lui Petru pare să-i placă mult asta.

Deja primim semne că Petru reține câte ceva, ne arată câteva părți ale corpului, unele imagini care-i plac în cărțile citite mai des, cere muzică în limba franceză (tou-tou e ”Tourne,tourne” iar ”coucou” e felul lui de a cere ”Dans la forêt lointaine”).

Ce-mi propun? Să citim și să ascultăm muzică la fel ca până acum, mai ales în prezența Unei, care pare să rețină și ea câte ceva, auzindu-mă că-i citesc lui Petru. Să-i vorbesc mai mult în franceză, legat de subiectele care-l interesează – acum sunt buburuzele, spre exemplu. Fără presiune, fără să cer feedback, totul cât de relaxat și de plăcut se poate.

Așadar, nu ne rămânem decât să luăm azi startul și să le urăm ”bonne chance” tuturor celor care au de gând să transforme luna aprilie într-o lună dedicată învățării limbilor străine.