5 minute pe zi. O pantofă cu papuci

            Afară – beznă. Liniște suspectă în casă. Copiii – amândoi în dormitor, pe covor, cu câte-o pernă sub fund. Între ei, o cutie pe care au pus o lanternă aprinsă. Eu – pândind pe gaura cheii.

Una: Petru, acum vom spune povești de groază.

Petru: Uraaa!

Una: Știi ce-s alea povești de groază?

Petru: Da, povești care sperie oamenii! Eu prima, eu prima!

Una: Bine, tu primul! Se spune ”eu primul”!

Petru (cu voce joasă, dramatică): A fost odaaaatăăă… o pantooofă… cu papuci! Cu papuci maaari! Care făcea huuuuuu!

            Ce-a vrut să spună artistul? Că a fost odată o fantomă cu papuci. S-a consemnat!