Castelul

          Igraine cea FărădeFrică a redeșteptat pasiunile medievale din casa noastră. Petru e ”bagaler” (cavaler, pe limba lui), iar eu am reușit – în sfârșit – să așez înapoi pe raft cărțile de Crăciun. Am pus în locul lor volume legate de ceea ce ne preocupă acum – castele, cavaleri, prințese&comp. Cutia în care le păstrăm a rămas învelită într-o hârtie cu Moș Crăciuni și oameni de zăpadă, dar de amănuntul acesta urmează să mă ocup într-o altă bună zi. Important e că avem cutia la îndemână, chiar lângă patul din camera puștilor, ei răscolesc și aleg ce vor să citim/să citească singurei.

            Printre cărțile mai vechi – despre care v-am povestit aici – am strecurat volume noi. Volume care nu erau întotdeauna neapărat necesare (pentru că informațiile sunt, în mare aceleași) dar… dar nu ne putem abține, am căzut în mania hârciogilor: adunăm, adunăm de dragul de a aduna. Și câteodată, așezarea informațiilor în pagină într-un context nou le face proaspete și interesante. (Mă rog, să spunem că așa-mi justific mie însămi risipa, nu-i nevoie să mă luați în serios!)

Relecturi

            Așadar, am recitit mult din cărțile din anii trecuți. Cea mai bună dintre ele (cea mai bine gândită, completă din punctul de vedere al informațiilor, atrăgătoare grafic) rămâne Castelul.Cronicile asediului, despre care v-am scris cu entuziasm într-o vară de poveste. Așa ne-am reamintit o mulțime de termeni noi, am reintrat în atmosfera specifică Evului Mediu, am retrăit aventura cuceririi castelului Gaillard. Mi-a plăcut să văd ce mult s-au nuanțat reacțiile Unei după numai câteva luni de la primele lecturi. A sesizat acum mai multe detalii, s-a identificat parcă mai mult cu apărătorii castelului și-a trăit mai dramatic înfrângerea lor.

Un rebus

            Am pus însă mâna pe un alt volumaș interesant pe care i l-am prezentat Unei într-o manieră un pic mai regizată. Am pregătit un rebus cu termeni legați de tema noastră – castelul. Am calculat cât m-am priceput pătrățelele și tot n-a ieșit vreo capodoperă inginerească, dar fără imprimantă la îndemână a fost bine și așa. Definițiile (copiate de la finalul cărții noi pe care doream să i-o prezint Unei) le-am notat pe bilețele colorate și le-am strâns, împreună cu Petru într-un cufăr al comorilor.

             Una a citi definițiile, a scris fiecare termen la locul lui, a boscorodit că nu-s în stare nici să număr niște pătrățele așa cum trebuie și la sfârșit a descoperit titlul cărții noi pe care aveam de gând să i-o arăt: Castelul.

 

             A scotocit în cutie, a luat la rând fiecare carte și-a dat peste volumul cel nou – Castelul, apărut la editura Litera în 2007.

 

 

O carte nouă

Coperta e cartonată, cele 30 de pagini sunt tipărite pe hârtie lucioasă iar la sfârșit apar un foarte util glosar (de unde mi-am copiat și eu definițiile pentru rebus) și un index care face răsfoitul cărții mai eficient, dacă sunteți în căutarea unor informații precise despre diverse noțiuni.

 

Volumul e exact ceea ce promite titlul colecției: o călătorie în timp. Introducerea te pregătește pentru călătoria aceasta fascinantă:

”Povestea din această carte este ca o călătorie. Nu este un drum pe care îl poți face cu avionul, mașina sau vaporul. De fapt, nici nu trebuie să pleci nicăieri. Vei călători în timp. de fiecare dată când întorci pagina, mai trec câteva ore, câțiva ani, chiar și secole. Tu rămâi în același loc, dar totul în jurul tău se schimbă de la o perioadă la alta. Fiecare oprire în călătoria ta este un nou capitol în viața castelului.”

Fiecare pagină ilustrează, deci, o fază din existența castelului printr-o ilustrație de mari dimensiuni și prin câteva informații bine selectate, scrise suficient de mare pentru ca și un cititor începător să-și poată încerca puterile. În partea din dreapta a paginii ai o succesiune de medalioane mici care ilustrează întregul film al vieții unui castel – de la satul construit de celți în vârful unui deal, protejat de palisade, la fortul roman care i-a luat locul după câteva sute de ani, la construcția fortificată pe care un senior normand o ridică după încă 1000 de ani și tot așa, până în zilele noastre, când dai peste turiști plimbându-se printre ruinele vechiului castel.

În plus, cartea care include și un joc de căutare. Fiecare ilustrație nouă ascunde imaginea unor îndrăgostiți pe care trebuie să-i găsești. Asta te obligă să cercetezi atent ilustrațiile și de multe ori remarci atâtea detalii la care n-ai fi fost atent altfel! Am citit cartea de câteva ori deja și Unei pare să-i placă la fel de mult de fiecare dată.

O fișă: Urcă până la Rapunzel, coboară până la prinț!

Am încheiat cu o fișă printată de aici. Cu ajutorul lui Rapunzel, am repetat număratul până la 20 și număratul din doi în doi, crescător și descrescător.