Dinozaurii vin spre seară (Portalul magic, vol. 1)

           Dinozaurii vin spre seară (”Dinosaurs Before Dark”) de Mary Pope Osborne e primul volum din seria Portalul magic despre care v-am mai povestit. Una l-a terminat acum ceva vreme. După finalul fiecărui capitol o provoc să discutăm ce-a citit – și mă mir, neștiutoarea de mine, în legătură cu ce fac sau spun personajele, uit (ha!) câte-un detaliu important și Una mi-l reamintește (cu mici mutrițe arogante, câteodată), încurc ordinea întâmplărilor și iar e treaba copilei mele să limpezească lucrurile. Sigur că în timpul asta toc legume pentru ciorbă, adun jucăriile împrăștiate pe te miri unde ori desenez cu Petru mașini etc., iar Una se ține cu cartea în brațe după mine, turuind pasionată.

Dinosaurs Before Dark) de Mary Pope Osborne e primul volum din seria Portalul magic, despre care v-am mai povestit. Una l-a terminat de citit acum ceva vreme. După finalul fiecărui capitol o provoc să discutăm ce-a citit – și mă mir, neștiutoarea de mine, în legătură cu ce fac sau spun personajele, uit (ha!) câte-un detaliu important și Una mi-l reamintește (cu mici mutrițe arogante, câteodată), încurc ordinea întâmplărilor și iar e treaba copilei mele să limpezească lucrurile. Sigur că în timpul asta toc legume pentru ciorbă, adun jucăriile împrăștiate pe te miri unde ori desenez cu Petru mașini etc., iar Una se ține cu cartea în brațe după mine, turuind pasionată.

            I-a plăcut cartea. Annie are 7 ani, la fel ca ea, e cea mică, dar cea curajoasă – Annie se duce prima aproape de dinozaur și-l mângâie! Jack însă e pasionat de chestii științifice, are mereu cu el un carnețel în care-și notează observațiile (eeeexact la fel ca Una – s-a plimbat într-o seară, cu bunica, pe un câmp din preajma orașului, iar la întoarcere, caietul ei era plin cu observații despre ... vaci!). Îi e ușor, prin urmare, să se identifice cu personajele.

          
            Faptul că volumul se încheie în coadă de pește – ce căuta un medalion inscripționat cu litera M pe tărâmul dinozaurilor?! – e motiv suficient să vrea acum, repede, musai volumul al doilea. Iar asta nu poate decât să mă bucure.

            Cât timp a citit, i-am pus la îndemână câteva lucrușoare care să prelungească sau să amplifice, eventual, experiența lecturii. Ideea căsuței din copac e nemaipomenită dar pentru ea, Una nu are nicio reprezentare concretă. N-a văzut niciodată, cu adevărat, o căsuță în copac. Am rugat-o să deseneze ce-și imaginează. 

           Deși înțelesese din carte cam ce e o căsuță în copac, tot la o căsută pentru păsărele s-a oprit mai întâi! Apoi am folosit câteva fotografii uluitoare ca pretext pentru visare.

Căsuțe fermecate: http://www.boredpanda.com/amazing-treehouses/

             Le-am cercetat cu wooooow, cu vaaaaaai, cu oooooooooo, ne-am ales fiecare câte-o căsuță în care ne-ar plăcea să ne facem cuibul nostru secret. Ne-am închipuit povești pornind de la casele acestea incredibile: cine le-ar locui? Cine le-a construit? De ce? Cum ar fi o zi într-o casa ca asta? Cum s-ar schimba viața noastră dacă am alege să locuim doar în copaci? (Chiar așa, ați citit Baronul din copaci al lui Italo Calvino?)

            Am construit ”căsuțe” în copacii pe lângă care ne jucăm și am scos dinozaurii afară, la aer, pentru ca Una să repovestească de fapt acțiunea cărții, pentru ca împreună cu Petru și cu prietenii ei să imagineze situații noi.

            Cât și-a mai tras sufletul, a rezolvat probleme de matematică. Ele ar fi trebuit laminate, pentru că, de obicei, Una reia materialele astea. Am descoperit însă că pentru noi e mai ieftin să printăm câte patru slide-uri pe o pagină A4 și să pun materialul într-o folie din plastic pe care Una scrie cu un marker pe bază de apă. Ștergem frumos folia când a terminat de lucrat și a doua zi totul poate fi luat de la capăt.

             
           Pentru că în carte se vorbește, la final, despre timpul care curge diferit în lumea dinozaurilor față de lumea reală, am lucrat mult cu ceasul – în sfârșit îi vine ușor să citească minutele. O parte din fișe i le-am pregătit eu, pe altele le-am găsit cu o căutare simplă pe Google. Iată ”pachetul” pe care l-am folosit noi (la fel, cu foile strecurate în folie de plastic pentru ca ele să poată fi reutilizate: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7).

          I-am pregătit două fișe care presupuneau lucrul cu datele dintr-un grafic, Una cere în mod deosebit genul acesta de exerciții.

             
         Am închipuit, din fân, două cuiburi de anatozaur. (Dacă nu ați citit cartea, să spun repede că într-un capitol al cărții se povestește cum Jack descoperă o vale a anatozaurilor, plină de cuiburi pe care câteva mame le veghează, în vreme ce celelalte au plecat să caute hrană.) În ”ouăle de dinozaur” (din plastic, rămase de la ouă de ciocolată Kinder) am pus bilețele pe care am scris câte-un enunț legat de acțiunea cărții. Una a citit în gând enunțul – și am insistat ca lectura să se facă așa, silențios, tocmai pentru ca cititul în gând să devină o obișnuință. Apoi a sortat ”ouăle” în care a găsit afirmații adevărate de cele în care a găsit afirmați false și le-a pus în cuiburi diferite. (Textul pe care l-am folosit noi e aici.)
            Ca să-l țin pe Petru departe de cuiburi (pentru ca Una să aibă liniște), ne-am prefăcut că Una e mama anatozaur care păzește ouăle, el e un T-Rex fioros și eu ba o domniță înfricoșată, ba un triceratops supărat. Una a zâmbit auzindu-ne și-a recunoscut episodul din carte la care făceam aluzie.
           Mai târziu, am încercat să folosim bilețelele ”adevărate” ca să reconstituim firul poveștii, dar Unei nu prea i-a plăcut ideea - dura prea mult să găsească între atâtea hârtiuțe fix enunțul care trebuia pentru a așeza secvențele în succesiunea lor firească. Atunci am procedat altfel: fiecare jucător trăgea din teanc ”o carte” și le citea celorlalți enunțul ales de el. Ceilalți jucători spuneau ce s-a întâmplat în carte imediat după aceea.
             Unei  i-a fost dor să coloreze, și-am găsit câteva planșe interesante cu care să-și umple timpul în care vorbește, vorbește, vorbește, vorbește.

            
              Am încheiat în fiecare zi cu câte-o înghețată maaaare, rece, dulce și lipicioasă, limpăită cu răbdare fix înainte de prânz. Căci, vorba poetei, în grădina mea face oricine ce vrea!

Alte activități cu/despre dinozauri:
Ema la școală prezintă o carte de matematică interesantă și o expoziție extraordinară care are drept temă dinozaurii și epoca lor.
”Ursuleții năzdrăvani” vă invită printre dinozauri și paleontologi,  chiar în lumea dinozaurilor.
”Micul atelier de creație” a fost și el vizitat de dinozauri: nu doar o dată, ci de mai multe ori!
Luca și mama lui (”Machete didactice”) ne ajută să ne strecurăm și noi într-o lume dispărută, dar mai actuală ca niciodată.