Continentele

Ce e lumea pentru Una?
 

Lumea e locul pe care vrea să-l stăpânească. Cum îl va stăpâni? Păi… încă nu știe. J Împărătesele din basme erau împărătese pur și simplu, nu povestea nimeni acolo despre cum au ajuns ele stăpâne. I-am propus atunci să cunoască întâi bine locul pe care așa de fierbinte vrea să-l aibă în grijă. Așa am ajuns să vorbim despre continente și oceane.

 

Cum te pregătești ca să cucerești lumea?
 

Întâi citești și te joci mult. Am folosit des atlasul geografic pentru copii de la editura Prut, o achiziție excelentă, dacă mai trebuie să spun asta. Limpede, aerisit, cu dimensiunea foarte practică dată de manipularea magneților, e o resursă nemaipomenită ca să înveți prin joc.
 

 

Am privit și-am desenat hărți, am citit despre exploratori celebri, am călătorit și noi cot la cot cu Apolodor înainte să…

 

Punem lumea pe frigider!
 

 

Am printat în format A3, în două exemplare, o hartă – aceasta. Mi-a plăcut fiindcă are și câteva repere pe care Una le stăpânește (punctele cardinale, ecuatorul) și pe care nu vreau să le uite. Un exemplar l-am prins frumușel în magneți pe frigider și l-am folosit în două feluri. Întâi, ca suport pentru un puzzle (nici nu știu dacă e puzzle, dar în lipsa unui cuvânt mai bun, rămâne așa). Am decupat grosolan continentele din celălalt exemplar al hărții noastre, le-am lipit un magnet pe verso și-am scris pe fiecare numele continentului. Le-am lăsat pe frigider, lângă hartă, iar Una a așezat fiecare continent la locul lui, când mai venea să-și ia un iaurt.
 

 

Pasul următor a fost să înlocuim piesele de puzzle cu etichete. Simplu ca bună ziua, ieftin ca braga, de vreme ce până și magneții i-am reciclat de la jucării mai vechi de-ale copiilor.
 

 

Cartea de colorat și cărticica-acordeon
 

Pentru alte momente în care Una a căutat ceva de colorat, am printat de aici câteva pagini care ne-au folosit și ele în mai multe moduri. Colorând (fără prea multă grijă, ce-i drept), a pus la treabă memoria vizuală. În josul paginii poate scrie de mai multe ori numele continentelor, deci sunt șanse bune să le rețină mai ușor decât memorând mecanic.

 

Apoi, căutând să ducem lucrurile un pic mai departe, am folosit o idee pe care ne-a prezentat-o Laura, mămica unei buburuze simpatice foc: o cărticică/mapă formată din plicuri colorate. Am lipit plicurile unele de celelalte, astfel încât să se deschidă în cascadă, Una a scris numele fiecărui continent pe o etichetă (am printat imaginile continentelor de aici, se găsesc chiar pe ultimele două pagini ale documentului).
 

 

În plicuri am strecurat câteva carduri care rezumă, într-un mod extrem, extrem de sintetic, specificul fiecărui continent. Nu le-am mai fotografiat, dar dacă navigați pe link, o să vă faceți o idee foarte clară despre cât sunt ele de frumoase. I le-am arătat Unei mai mult pe post de teaser, în speranța că ele vor stârni întrebări, că vor conduce la muncă serioasă de cercetare de acum încolo.

Ce urmează?
 

O călătorie în jurul lumii, desigur. Una o plănuiește de când poate vorbi. Din păcate, nu i-o pot oferi, deocamdată, decât în forma aceasta, virtuală. Vom lua continentele pe rând, de la sud spre nord, să ni le apropiem un pic prin imagini, lecturi, jocuri și jucării. Încerc să pregătesc pentru copii ceea ce pe blogurile străine se numește continent boxes sau continent bags.
 

Conceptul de ”continent la cutie” mi se pare extraordinar, așa aduni la un loc obiecte de tot felul care să exprime specificul unui spațiu geografic și cultural. Totul rămâne practic, pipăibil, manipulabil, mâinile mici pot să răvășească întreg conținutul cutiei, și ochii mici pot să se facă maaari de uimire, și se aud tot felul de ”uiteee, vaaai, wooow, iupiii”.
 

Apoi, o astfel de cutie poate crește împreună cu copiii – pot adăuga acolo, în timp, lucruri care să răspundă nevoii lor de cunoaștere din momentul acela.
 

Și nu în ultimul rând, sunt un instrument de lucru/joacă/studiu atrăgător pentru categorii de vârstă diferite. Noi încercăm să-l includem cât mai mult pe Petru în ceea ce facem, de aceea încerc să găsesc, pentru fiecare continent, cât mai multe pretexte de joacă senzorială sau pretend play la care Petru să aibă acces. Una e țintită mai ales pe scris-citit în ultima vreme și mai puțin pe crafturi, așa că nu va fi greu să găsesc lucrușoare stimulative și pentru ea.
 

Cam acesta-i planul meu, numai Una știe dacă se va concretiza până la capăt sau nu. Așadar, data viitoare (data viitoare sub eticheta ”geografie pentru pici”, să fim bine înțeleși) vă scriu din Antarctica! Voi purta mănuși groase, n-o să vă văd bine din cauza cumplitelor vânturi antarctice și-o să am maaaare nevoie de-o cafea fierbinte!