11 iun. 2013

Lumea și oamenii ei frumoși


          Când m-am apucat să pun cap la cap cutiile despre fiecare continent – vă povesteam despre ele aici – m-am aruncat în aventura asta fără să mă gândesc la nimic decât la bucuria mea. Mi-am dorit toate figurinele, toate cărțile, toate jucăriile, tot, tot, tot ce e frumos pe lumea asta și poate fi cumpărat cu bani, pentru ca Una să se bucure. Sigur că, la un moment dat, ar fi trebuit să plătesc totul pe care mi-l doream. Soluția era să-l vindem pe Fratele mai mic – e dulce, dolofan, cine nu și-l dorește?!

            Mai în glumă, mai în serios, a trebuit să mă opresc și să mă gândesc de două ori de ce vreau să pregătesc, de fapt, cutiile astea. Vreau ca Una să învețe că lumea e un loc primitor și interesant, că e locuită de oameni generoși și frumoși, pentru care un copil și setea lui de cunoaștere sunt lucruri prețioase.

            De aici s-a născut ideea. Cutiile noastre vor conține, probabil, multe obiecte care se regăsesc într-o grămadă de alte cutii: fotografii și timbre și hărți, figurine și monede. Dar eu cred că e ceva în plus în cutiile noastre, poate cea mai prețioasă parte: sunt cărți poștale din lumea întreagă pe care ni le-au trimis prieteni și necunoscuți. Numai pentru că i-am rugat eu, numai pentru că le-am povestit, în mare, ce plănuiesc, numai pentru că au vrut să facă o bucurie unui copil pe care nici măcar nu-l cunosc. Pentru că asta am vrut: ca Una să primească un semn din largul lumii, un semn concret, încărcat de energia pozitivă a unui om care pune mâna pe stilou și scrie.

Îți multumesc, Adelise, tu ai fost prima care ne-a scris! Vă mulțumesc, Saya, Sophie și Cristina, Una sigur o să mă întrebe unde e Luzern! Catarina și Ștefania, Danemarca voastră e de acum, pentru mine, plină de drag și de căldură! Vă mulțumesc, Thea și Alexis din Toronto, mi-ar plăcea mult să vă cunosc într-o zi, înainte să creșteți mari! Oare cine e Sonia din California? Sau Daniela din Emiratele Arabe? Cine ești tu, Roxana din Graz? Cine ne-a scris din India și-a uitat să semneze? Și mai sunt așa de multe nume extraordinare pe care o să le tot pomenesc de acum! Multe cărți poștale sunt încă pe drum!

Avem un tenac mare de cărți poștale care spun același lucru: dragă Una, vino să vezi lumea asta mare și pe oamenii ei frumoși! Iar eu nu pot decât să vă mulțumesc smerit tuturor că-i sunteți așa de aproape pruncuței mele.

14 comentarii:

  1. Pentru ca demersul tau sa capete substanta trebuie ca cei ce vor calatori intr-un loc sau altul sa aiba acces la adresa ta.Si asa,cei care mai pun pret pe cartea postala,ce odinioara starnea fiori! vor putea contribui ca materializarea demersului vostru.

    PS. Am un cumatru,care anul trecut a plecat in State si m-a intrebat ce sa-mi aduca.I-am raspuns ca nu vreau decat o vedere sa-mi trimita,ceea ce a si facut.Sprea incantarea mea.
    P.S.2 Din locuri alese aleatoriu eu am trimis acasa vederi pentru a le gasi cand venim.Spre amuzamentul unora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, deja a capatat substanta! Am dat adresa mea prietenilor, ei au dat-o mai departe prietenilor lor... Mi-au tremurat mainile cand am gasit in cuttie prima carte postala, parca nu-mi venea sa cred ca e chiar posibil.

      Imi place enorm idea voastra, sa va scrieti din diverse colturi ale lumii! O imprumut! :)

      Ștergere
  2. Superb!Suberb! Ce idee minunata! Ce oameni frumosi va inconjoara de au raspuns initiativei. Cate emotii aduc fiecare vedere si mai ales cate sentimente si curiozitati renaste sa vezi locuri noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, Melitta! Emotie e cuvantul cheie! Iar oamenii frumosi sunt peste tot in jurul nostrum, prea rar ii recunoastem, poate... Eu inca ma minunez cand recites cartile postale pe care ni le-au scris necunoscuti, oameni cu care n-am schimbat niciodata o vorba au gasit exact cuvintele potrivite pentru a emotiona un copil! Si pe mama lui, nu mai spun...

      Ștergere
  3. Andru, cat de mult ma bucur ca proiectul vostru prinde contur! Cand am inceput homeschoolingul imi promiteam ca primul demers in materie de geografie va fi realizarea globului pamantesc in stil montessorian si ca al doilea va fi incropirea unor continent bags...Si uite cat timp a trecut si nu se intrevede inca mare lucru la orizont, in special din cauza lipsei de "semne reale" de dincolo. Eu am o obsesie si cu timbrele si am visat atat de mult ca voi avea si asa ceva pentru lectiile de geografie :((( Nici nu mai vorbesc de carti postaleeee, doamne, ce idee splendida si ce prieteni nemaipomeniti ai!
    Iti inteleg perfect entuziasmul, il traiesc, razbate pana la mine - ma bucur asa de mult pentru voi (uite ca m-am repetat).
    Va pupic mult!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia, stiindu-te pe tine, sunt sigura ca o sa reusesti sa faci acele "continent bags", si vor fi mai spectaculoase decat pot eu sa visez! Si vor fi gata atunci cand M. va fi cel mai pregatita pentru ele!

      Va imbratisez tare, tare, chiar am emotii mari de tot cu povestea asta!

      Ștergere
  4. Pacat ca nu stati in Bucuresti, pentru ca am de donat o mostra de cenusa vulcanica provenita de la celebrul Eyjafjallajökull din Islanda.

    Nici n-ai idee cat regret ca in decursul anilor am tot aruncat suveniruri aduse de prieteni de prin diverse colturi alte pamantului. Multe dintre ele erau sclipicioase si cam de prost gust, si meritau sa ajunga la gunoi. Pentru ochii de copil insa ele ar fi fost atat de pline de farmec.
    Irina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina, poate si mostra asta de cenusa merita pastrata? Pentru un proiect care va sa fie candva? Iti multumesc mult de tot ca te-ai gandit la noi!

      Ștergere
    2. Avem doua mostre: una o pastram, una e de dat. Daca aveti drum prin Bucuresti/Ilfov, da-mi de stire.

      Ștergere
    3. Multumim mult, atunci! Ajungem prin Bucuresti, undeva prin iulie, daca nu e prea tarziu. :) Iti scriu din vreme!

      Ștergere
  5. ce frumoasa idee cu cartile postale! legat de asta, vreau sa impartasesc si eu ceva similar. cind ne-am mutat in actuala locuinta, am mostenit de la fostii proprietari o mobila de sufragerie. era mai veche si cite o usa mai atirna in balamale dar, spre deosebire de actualele dulapuri din pal melaminat, asta era din lemn-lemn. Avea nenumarate corpuri pe care le-am umplut cu carti, mai putin un dulap cu polite si usi de sticla, celebra "vitrina" pe care mamicile noastre o umpleau cu portelanuri, statui cu chinezi si cosulete impletite. ei bine, in acest mic dulap de sticla am adunat suvenirurile aduse de noi si de prieteni de prin lume. ingerasul de sticla de la Viena, taurul din spania, farfuria din Maroc, clopotelul din Maramures.. fiecare obiect are istoria sa si cind copiii au chef, depanam acea istorie in fata dulapului... multe sunt intr-adevar sclipicioase si de un gust discutabil, dar pentru copii sunt minunate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alexandra, asta mi-ar placea grovaz si mie, dulapul cu minunui! Copil fiind, imi placea la nebunie sa scotocesc prin dulapul "interzis" al maica-mii, tin minte si acum cutia cu nasturi de care nu ma saturam niciodata. Ce-ar fi fost atunci o astfel de vitrine, in care sa gasesc lucrusoare din toata lumea!...

      Ștergere
  6. Imi dai adresa ta? Iti trimit si eu o vedere vieneza, mi-o dai pe mail: Stefanescu_sofia@yahoo.com, daca vrei. Spor la adunat vederi.

    RăspundețiȘtergere