”Soarele și luna sunt prietenii mei”, spune Una. Pentru ca prietenia aceasta să
dureze, am și citit câteva texte în care apar cele două astre.
Ce știe Făt-Frumos despre eclipse?
Întâi i-am citit
”Greuceanu” – a fost inspirație de moment, nici nu avem în casă o ediție pentru copii,
ilustrată potrivit celor 5 ani ai Unei. A fost însă încântată să vadă că-i
citesc dintr-o carte pentru copii mari iar eu am avut grijă să ”cosmetizez” din
mers textul, acolo unde era prea arhaic pentru Una. A urmărit însă extrem de
atentă firul poveștii, a făcut împreună cu mine o listă de personaje și de decoruri ca să putem dramatiza și noi basmul.
Când a numărat câte personaje ar trebui să construim, a
stat nițel pe gânduri și-a hotărât că nu-i nevoie de trei zmeoaice, una singură cu trei capete ne
ajunge. Și, la urma urmei, am putea să folosim doar soarele, luna, pe Greuceanu și pe prințesa cea atât de puțin pomenită, ca să ne scriem
propria poveste.
Tare cred însă că acesta va fi un proiect abandonat, Una
nu-i niciodată mulțumită de prințesele pe care le desenează iar eu nu le-aș desena în locul ei.
Basmul a fost, însă, un prilej bun să discutăm despre
eclipse. Pe lângă volumul cu povești am deschis o enciclopedie și-am încercat să
pricepem care-i mecanismul unei eclipse.
Ce știu iepurașii despre alternanța zi-noapte?
Al doilea text e dintr-un număr mai vechi al revistei
”Histoires pour les petits”, pe care-o citim mai mult sau mai puțin regulat. ”Les
voleurs de soleil” e, de fapt, o legendă. Demult, în țara iepurașilor, era mereu
senin. Iepurașul cel mai îndrăzneț (un fel de Făt-Frumos, am spune noi) urca în fiecare seară pe o scară
mare, mare, mare ca să acopere soarele cu o draperie albastră, brodată cu
stele, apoi din nou, în fiecare dimineață, ca să dezvelească discul solar.
Până când o furtună face ca soarele să dispară cu totul. Iepurașul cel mai
îndrăzneț îl regăsește dincolo de deal, în țara șoriceilor și-l aduce acasă, făcând să domnească iar bezna și frigul în ținutul rozătoarelor.
În cele din urmă, iepurașii și șoriceii decid ”să împartă”
soarele – atunci când unii au nevoie să fie noapte și să doarmă, ceilalți se bucură de lumină și de căldură.
Așa ne-am amintit de emisfere, de mișcările Pământului în jurul Soarelui, despre arcul pe care îl descrie Soarele pe bolta
cerească etc.
Ce-am învățat?
Întâi, că știința și literatura pot
fi și ele prietene. Apoi
am învățat că, în mod cu totul neașteptat, poate să existe mult adevăr
în minciunile literare, vorba unui povestaș celebru.
Am gasit in sfarsit linkul pe care il cautam de cand v-ati inceput voi aventura spatiala :) si cred ca merge de minune cu ce ne-ai povestit azi http://www.220.ro/trailer/Pixar-La-Luna/MjGNdeI8Ah/
RăspundețiȘtergereIar noi ne bucuram ca ai gasit linkul, multumim! Abia astept sa-i arat si Unei! S-a cam lungit odiseea spatiala, dar nu fara folos. Acum, ca a inceput gradinita, cred ca lucrurile se vor stinge incetisor, incetisor...
Ștergere