Înșiră-te, mărgărite…

 

O carte

Trebuie să-i mulțumim lui Petru că face așa de des ”ordine” în biblioteca Unei, pentru că el a scos la iveală cărticica aceasta de care uitaserăm, și eu și Una. Se numește ”Andreea în lumea poveștilor” și a apărut la editura Crișan. Autorii menționați pe prima copertă sunt Gilbert Delahaye și Marcel Marlier.

Coperta e cartonata, ilustrațiile sunt uimitoare iar povestea e amețitoare ca o cursă într-un carusel. Într-o seară ploioasă, Andreea adoarme citind o carte cu povești. Se trezește în interiorul cărții, participând la aventura lui Grăngurel, un pui vesel de pasăre care a fost transformat de vrăjitoarea cea rea în… băiețel. Pentru a-și recăpăta înfățișarea de pasăre, Grăngurel trebuie să culeagă șapte pene de foc.

Pe cine și ce întâlnim în carte? Inorogi, o prăpastie atât de adâncă încât nici ilustratorul nu i-a mai desenat fundul, un motan încăciulat, ținutul albastru al lupului uriaș, castelul zânei răutăcioase, căpcăunul cel blând, spiriduși, balauri, un paradis subacvatic, insula și comorile piraților.

Finalul îi aduce alături pe Andreea și pe Luli, cățelușul ei:

 

”-Oh! Luli! Dacă ai ști prin câte am trecut… eram într-o carte cu Grăngurel, o pasăre foarte curajoasă și veselă. Tu nici nu știi ce minunate sunt cărțile! Citindu-le, ai ocazia să faci călătorii de-a dreptul încântătoare, să-ți găsești tot soiul de prieteni noi și să treci prin întâmplări care te țin cu sufletul la gură.

Luli o privi drept în ochi și-i spuse:

-Data viitoare să mă iei și pe mine! Hai, promite-mi! Mă iei?

-Unde să te iau? îl întrebă Andreea. În visurile mele?

-Nuuuu, Andreea! La școală. Vreau și eu să învăț să citesc.”

 

 

O jucărie origami

            Sigur vă amintiți de ea, dacă ați copilărit demuuult, la fel ca mine! J Eu nu-i mai știu numele, noroc de prietenii dragi care au avut răbdarea să asculte explicații și descrieri lungi și mi-au trimis un link ce m-a dumirit.

 

Un pătrat din hârtie se pliază de câteva ori și se transformă într-o jucărie așa de simplă și de frumoasă. Pliatul hârtiei e un excelent exercițiu de motricitate fină, la fel și mânuirea jucăriei, care se închide și se deschide cu puțin efort de coordonare a degețelelor.

A reușit și Una să plieze împreună cu mine, iar cât ne-am jucat cu hârtie ne-am jucat și cu poveștile și personajele lor, după modelul motanului încăciulat din cartea cu Andreea. Și uite-așa, în loc de Cenușăreasa am născocit-o pe Prăjitureasa, în loc de Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici am avut o Albă-ca-Hârtia și cele șapte răvașe fermecate. Iar în loc de Frumoasa din pădurea adormită, de ce n-am avea un Frumos din pădurea zburlită?

 

 

Mai multe jocuri

Am lipit în interiorul jucărioarei noastre imagini decupate de prin revistele jumulite de Petru. După ce Una s-a familiarizat nițel cu felul în care se deschide jucăria, am purces la altele.

Am folosit jucăria ca să despărțim în silabe: Ce-nu-șă-rea-sa înseamnă cinci deschideri ale jucăriei, Gre-u-cea-nu – doar patru. A ales și Una cuvinte cu care să se joace, regula a fost să fie legate de lumea poveștilor.

Am adăugat apoi și imaginile din interior. Făt-Fru-mos – trei deschideri ale jucăriei, apoi răgaz pentru o poveste inventată de noi cu imaginile pe care le puteam vedea. Am avut un împărat meloman, un prinț care a primit un măr magic din mâna unei vrăjitoare tinere, o prințesă pe care nimic n-o putea mulțumi, un rege bătrân și trist, care nu putea suporta lumina soarelui, un greieraș călător etc.

Combinațiile posibile de imagini nu-s multe, așa că provocarea a fost și mai mare, să găsim scenarii noi cu aceleași câteva obiecte și personaje.

Ne-a plăcut, o să căutăm jocuri noi astăzi, fiindcă jucărioara noastră mi se pare tare versatilă. Voi cum ați mai folosi-o?