Poveștile Soarelui

         Una dintre primele imagini pe care Petru le-a îndrăgit și le-a numit a fost cea a soarelui, găsită întâmplător într-o carte a Unei. Cu toții desenăm, stereotip, discul solar cu razele dispuse simetric. Una s-a obișnuit să așeze soarele în colțul din dreapta al oricărui desen, ca mai toți copiii pe care îi știu.

            Pornind de aici, m-am gândit să-i arăt Unei câteva reprezentări diferite ale soarelui, imagini care să concureze nițel stereotipul așa de temeinic instalat în mintea ei. Am ales o fotografie a Soarelui văzut din spațiu, imaginea soarelui de pe porțile maramureșene, imaginea lui Helios conducându-și carul pe bolta cerească și pe cea a lui Ra în barca lui sacră.

          Am pregătit opt cartonașe: patru cartonașe cu imagini întregi și alte patru cartonașe pe care apare doar câte-un detaliu din imaginea-sursă. Dacă vă sunt de folos, iată-le.

Mai întâi am rugat-o pe Una să le privească bine și să le grupeze în orice fel crede de cuviință, cu condiția să existe un criteriu logic al asocierii cartonașelor. Am provocat-o să refacă mereu asocierile după criterii neașteptate și-a fost acesta un exercițiu logic bun, pe lângă faptul că i-a dat răgazul să se familiarizeze cu imaginile în sine: imagini în care apar/nu apar siluete umane, imagini reale/plăsmuiri ale minții omenești etc.

Ușurel, ușurel am ”povestit” imaginile. Ce caută soarele pe o poartă? Îl apără pe cel ce e în curte sau îl întâmpină cald pe cel ce sosește? Sfințește locul? De ce Ra și Helios sunt călători? De ce Ra e văzut tocmai într-o barcă? Pe unde trece Nilul? Dar ce legătură o fi între soare și cursele unui car purtat de cai? De ce regii se consideră urmași ai Soarelui? De ce oamenii și-au reprezentat Soarele ca pe o persoană? Etc.

Și-am tot povestit așa până Una s-a plictisit și până ce eu am rămas în pană de răspunsuri. Sunt atâtea simboluri pe poarta maramureșeană pe care nu știu să le decodez, atâtea legende pe care nici eu nu le-am citit încă!