Una desenează obsesiv zmeie. Mici, mari, colorate, libere sub un cer
populat de fluturi sau târând după ele copii zâmbitori. Ce-aș putea să fac? Să vorbim despre
romb, despre zbor, despre păsări și despre visul omului de-a fi ca ele, despre aparate de
zbor, Leonardo da Vinci, vânt, curenți de aer, inorogi, pegași, zâne și-atâtea alte zburătoare
etc.
Una întreabă - cum altfel
decât obsesiv? – dacă azi e destul de frig pentru un urs polar. Dar azi? Dar
azi? Ce-aș putea să fac? Să aflăm cât e, totuși, destul de frig
pentru un urs polar, unde e destul de frig pentru un urs polar, cum rezistă
ursul polar acolo. Am putea să măsurăm zilnic temperatura de afară, am putea să
aflăm de ce e azi atât de frig, ce temperaturi se înregistrează azi la București, unde locuiește N., sau în
Atena, unde e B., sau în Algeria, unde tocmai a plecat G., sau în Japonia, unde
nu cunoaștem pe nimeni. Am putea desface hărți și-am putea pune atâtea întrebări cu rost.
Ideea e că nu trebuie ca
EU să planific totul, trebuie numai să răspund la întrebările EI. Pentru că
important e că EA învață, nu că EU o învăț.
Ce blog frumos, ce postare frumoasă!?!
RăspundețiȘtergereCred că Una are talent. Și mama ei cred că are... ;)
Multumim pentru vizita si pentru cuvintele frumoase! E drept, Una are o multime de talente, care mai de care mai spectaculoase si mai copilaresti. :)
ȘtergereNitel offtopic: Mi-ai adus aminte de zilele cu vant, cand faceam cu verii mei mai mari zmeie din surcele si hartie colorata dintr-aia de se punea pe rafturile din dulapul de la bucatarie :)
RăspundețiȘtergereLigia, nimic nu poate fi offtopic la postarea asta! :)) Mi-a placut sa mi te inchipui mica, acum numai pe Maria o vad mica!
ȘtergereCe frumos, Andru!
RăspundețiȘtergereAm senzatia ca, desi e frig, frig, zbor ca un zmeu in bataia, nu a vantului, ci a vorbelor tale atat de frumos insirate.
Zilele trecute citeam faptul ca un copil, la 4 ani, adreseaza undeva la 450 de intrebari pe zi. Parintii au ocazia de a da ochii peste cap tot de atatea ori, sau de a le forma o edutatie...Imi imaginez cum sta treaba la 5 ani!!!
Ai foarte mare dreptate, noi raspundem cand ei intreaba, nicidecum invers.
450 de intrebari?! Doamne, pareau ele multe, dar nu mi-a stat mintea sa numar niciodata!
ȘtergereAcuma, ca sa fiu perfect sincera, raspund cam la jumatate dintre ele (de obicei, le aleg pe cele care se repeta, e semn ca-s cele importante), ma prefac ca n-am auzit un sfert, raspund cu "hmmm, aaa, daaa" la restul iar iar ocazional mai dau si ochii peste cap! :))
Andru, nu stiu daca ti-am mai scris asta, imi place de mor cum scrii!! E o adevarata incantare si relaxare sa intru pe blogul tau si sa-l rasfoiesc! Nu mereu am timp sa las comentarii, si imi pare tare rau :(
RăspundețiȘtergereRoxana, iti multumesc asa de mult pentru vorbele frumoase! Si eu va citesc cu mare, mare drag!
Ștergere