Recapitulând ce-am
mai lucrat, îmi dau seama că multe dintre informațiile noastre au venit,
identice, din surse diferite. Așa încât multe dintre micile proiecte ale Unei
par repetitive, dacă nu de-a dreptul redundante. S-a întâmplat așa pentru că demersul
nostru n-a fost planificat anterior, în sensul că eu nu mi-am propus să facem
nimic în mod deosebit, ci am încercat s-o las pe Una să caute, să ceară, să-și
conducă propria “muncă de cercetare”.
A fost pentru
mine extraordinar să văd cum “crește” subiectul în mintea Unei, cum simte nevoia să “reviziteze” anumite informații, oricât de simple sau
banale păreau ele pentru mine – și aici am intervenit punându-i la dispoziție
materiale cât mai diferite, care să-i satisfacă nevoia de explorare a subiectului.
Până la urmă, cred că așa era și logic să se întâmple: când te pasionează ceva,
te scufunzi cu totul în ceea ce te interesează, aprofundezi, reiei etc.
Totuși, când
am început să lucrăm la lapbook-ul nostru despre copaci am descoperit că Una
reușea să sistematizeze (în limita celor 5 ani ai ei) ceea ce învățase, corela
materialele pe care le folosise sau crease ea însăși, punea cap la cap
informațiile într-un mod coerent. Deși numai liniar nu fusese demersul ei de
până atunci, în final fiecare piesă a puzzle-ului își găsea locul.
Din ce e făcut
un copac, Una știa deja. Dar a folosit subiectul ca pretext
pentru un craft rapid, improvizat din ceea ce-am avut în casă. Am folosit ața
de la niște covrigi mâncați mai devreme ca să închipuim rădăcinile unui copac,
un tub de la hârtie igienică drept trunchi (Una a ținut să adauge o scorbură),
carton pentru crengi și bucățele de șervețel verde pentru frunze.
Pe ultima
pagină a acestui document am găsit o fotografie foarte frumoasă a unui copac
ale cărui rădăcini sunt expuse, destul cât să pornim și noi o discuție despre
ce e deasupra pământului și ce se ascunde sub pământ.
Pentru lapbook
am improvizat repede un puzzle simplu și-am discutat încă o dată despre rolul
fiecărei părți componente a unui copac. Informațiile le-am scris eu, Una n-a
avut răbdare. Pentru că ea nu citește încă cu atâta ușurință cât să parcurgă întreg
textul, am stabilit amândouă niște simboluri pe care le-a asociat cu
informația. Spre exemplu, săgeata cu vârful în jos îi spune că rădăcina fixează
copacul în sol, mănunchiul de săgeți cu vârful îndreptat în sus îi spune că
prin rădăcini, copacul extrage din sol apa și substanțele nutritive etc.
Ce-a interesat-o
mult pe Una a fost, în punctul acesta, scoarța copacilor. Am stat mult afară,
am observat și comparat scoarța copacilor din cartier și-a înțeles astfel că,
pe lângă forma frunzelor, scoarța te ajută să determini specii diferite. De fapt,
cred că partea senzorială, tactilă a experienței a atras-o cel mai mult. Am printat
acest document pentru mai multe informații și am încercat și acest proiect de pe “Art Projects for Kids”, tocmai pentru că era orientat tocmai
spre aspectul scoarței. Așa arată el în varianta Unei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu