”Minunatul Vrăjitor din Oz” – bilețelele

            Seara citim. Citim pur și simplu, fără prea multă punere în scenă a actului lecturii, noi două cuibărite cu cartea în brațe și cu Petru patrulând pe lângă sau printre noi. Fără altă miză decât cartea și întâmplările ei, hai mami, încă un capitol, cine, ce face și de ce, oare ce mai urmează, știi ceva, mie îmi place Sperie-Ciori, de ce, fiindcă nu doarme niciodată, la noapte o să fiu Sperie-Ciori, el a stat toată noaptea treaz lângă ușă, nici n-a avut nevoie de pat, eu oftez. Ascultă, mami, Petru vorbește limba munchkinezilor!

În ultima vreme însă, Una a tot încercat să descifreze, în timpul lecturilor noastre împreună, câte un cuvânt din ”Minunatul Vrăjitor din Oz”, însă urmărea greu fontul mic de pe pagină. Ca s-o ajut, am scris câteva cuvinte din text pe bucățele de hârtie. I-a plăcut, a mai cerut. Bilețelele s-au adunat, capitol după capitol.

            La un moment dat, a vrut să le recitească pe toate și a făcut, spontan, legăturile logice între termeni  - pe ”Kansas” l-a legat de ”Toto” și de „fetiță”, pentru că din Kansas au fost amândoi smulși de ciclon.

Am dus până la capăt intuiția Unei și-am tot ordonat bilețelele într-un fel de diagramă care, în fond, rezumă textul. Am desenat și simboluri ale fiecărui personaj pe câte o bucată de hârtie și am înșirat cuvintele noastre pe coloane. La început, le-am așezat în ordinea în care le luam din teancul cu bilețele.

Apoi, însă, Una a vrut să facă ordine și în interiorul fiecărei coloane, astfel încât succesiunea de termeni să fie una cu sens. Spre exemplu, sub imaginea Leului fricos am așezat, deocamdată, bilețelele pe care scrie: leul, coamă, fricos, temător, laș, curaj.

 

Într-o seară am despărțit cuvintele în silabe și iarăși le-am grupat în coloane.

 

           
              Încă mai lucrăm...