Copaci VII. Fratele mai mic

            Fratele mai mic al Unei a împlinit, la sfârșitul lui septembrie, un an. Ce se întâmplă cu el în timpul în care Sora mai mare explorează, cercetează, bricolează, face și drege? Ce să se întâmple? Viața se întâmplă. Ne însoțește, mai cuminte sau mai neliniștit în Manduca lui, peste tot. Roade câte-un convrig, adoarme și se trezește în pădure. Sau în alt parc. Culege frunze, castane și ghinde cot la cot cu noi. Scobește cu degețele curioase scoarța copacilor. Gustă câte-un băț, câte-o frunză. Strânge în pumni orice foșnește a toamnă. Șade și cugetă câtă vreme noi sporovăim. Din când în când, întărește cu câte un “da/ba/ta”scurt ceea ce se spune.

 

Ca să sune mai “early learning”, hai să spunem că are parte de-o experiență senzorială completă. Să spunem că lumea întreagă e un „sensory bin” pe care Fratele mai mic îl explorează harnic și netulburat.