Artileria grea

V-aș lăsa pur și simplu cu desenele acestea animate care-mi plac la nebunie, atâta-s de faine! Dar parca nu mă îndur, nu vrea să tacă Andru aceea care are o opinie în legătură cu orice, o explicație, încă o întrebare etc. Așa încât puteți trece fără probleme peste paragrafele următoare, direct la desene, nu pierdeți nimic important.

Unei nu-i plac schimbările, noutățile. Tocmai de aceea încercăm, din când în când, s-o scoatem din zona ei de confort prin experiențe noi, mâncăruri noi, oameni și situații noi și, de ce nu, desene animate noi. De când a descoperit Minimaxul, Una a pierdut enorm. A pierdut, întâi, un potențial instrument de învățare a limbilor străine. A pierdut, apoi, ceva cu mult mai delicat și mai greu de refăcut: a pierdut capacitatea de a supraviețui cu seninătate într-un mediu lingvistic necunoscut.

Pe la 3 ani putea, spre exemplu, urmări fără probleme un episod din ”Caillou” în engleza sau în franceză, putea apoi să-l rezume fără să piardă informație esențială, toate acestea pentru că făcea efortul să înțeleagă și dincolo de limbajul verbal, se scufunda pur și simplu în poveste și curgea împreună cu ea. Acum, un episod din ”Caillou” în franceză e sinonim cu o tonă de frustrare, pentru că, obișnuită cu dublajele de pe Minimax, a devenit leneșă. Nu mai face efortul să urmărească întâmplările, o neliniștește tot ceea ce nu înțelege și în cele din urmă renunță.

Așa încât, atunci când am descoperit aceste desene animate, mi-am spus că-s minunate ca să-i redea Unei un pic din încrederea în sine pe care o avea acum vreun an, un an jumătate – au personaje ne-mai-po-me-ni-te care spun povești spumoase și da, sunt în limba rusă. Nedublate. Mai multe aici.