5 minute pe zi. Un joc

            Un joc de colaborare, unul dintre puținele pe care le știu, de altfel. Se poate juca în doi, în trei, în oricâți vrei. Noi am pregătit trei puzzle-uri, pentru fiecare jucător câte unul. Imaginile pe care le-am ales noi au fost, nicio surpriză, cu lupi – capul impresionant al unui lup care privește drept în față, o lupoaică și puii ei, o haită de lupi. (Dacă vă faceți timp să mergeți pe link, o să găsiți, în jocul paginii, galerii întregi cu imagini absolut uluitoare, eu răsfoiesc și tot răsfoiesc și nu mă mai satur.) Am tăiat puzzle-urile și-am amestecat piesele, apoi le-am împărțit în mod egal la trei.

            Fiecare jucător a primit un plic în care se găsea imaginea de control (cea de pe puzzle, dar micșorată) și piesele pe care urma să le folosească.

            Primele câteva minute au fost de joc solitar. Ne-am sortat fiecare piesele, am încercat să le potrivim la locul lor și-am separat piesele cu care nu aveam ce face. (Pentru copii mai mici, cred că se și pot marca pe verso piesele pentru ca selecția să se facă mai ușor.)

            Partea a doua a jocului e cea de colaborare. În sensul acelor de ceasornic, fiecare jucător dă mai departe câte o piesă care folosește partenerilor de joc. Regula de aur e cea a tăcerii: nimeni nu are voie să spună nimic, să ceară sau să ofere piese, fiecare jucător poate doar să observe ritmul în care lucrează ceilalți și să încerce să-i ajute în mod cât mai eficient.

            Jocul se încheie atunci când toți jucătorii și-au reconstituit puzzle-urile.

            A putut Una să tacă? Nu! Drept e că nici nu mă așteptam! J Am stabilit însă că putem discuta despre lupi în general, nu și despre puzzle-urile noastre și atunci totul a fost bine.

            Dacă mai cunoașteți și alte jocuri bazate pe colaborare, tare m-aș bucura să ne povestiți despre ele! Cu ce ne mai jucăm azi?