Ciuperci III. Ciclul evolutiv al ciupercii

(Ciuperci. Scurtă bibliografie

Ciuperci I. Încălzirea

Ciuperci II. Pălărie-ntr-un picior)

            Astă-vară, am cules câteva omizi și le-am urmărit metamorfoza spre stadiul de pupă. Una  a văzut cu ochii ei goana nebună a omizilor captive într-un bol, exuvierea, încremenirea crisalidelor. Ore în șir a privit crisalidele, a vorbit despre ele, despre ce s-a întâmplat chiar în fața ochilor ei. În toamna asta, ținând în mână o sămânță măruntă, a înțeles, într-o clipă de liniște, că din ea va crește, poate, un copac. Era ca și cum ar ține copacul în mână, copacul acela mai înalt decât blocul în care locuim și mai maiestuos decât o corabie cu pânzele întinse.

            Pe Una, astfel de povești o captivează la fel de intens, dacă nu mai intens decât cele cu zâne. Am vrut să spunem împreună și povestea ciupercilor, și ea atât de spectaculoasă, atât de diferită de tot ceea ce știe Una despre lumea din jur.

Subiectul era deja pregătit de ”sesiunile” noastre anterioare. Puzzle-urile improvizate ne prezentau ciupercuțe tinere și ciuperci mature. Reconstituiserăm mediul de viață al ciupercilor. Discutaserăm deja despre spori, văzuserăm deja de mai multe ori filmulețe de pe vimeo. Am reluat totul într-o manieră ceva mai structurată pentru ca povestea să se lege așa cum trebuie.

Folosindu-ne de materialul nostru mai vechi, am introdus și o diagramă pe care am citit-o și discutat-o cu Una. Noi am descărcat-o de pe allaboutmushrooms.com. Am revăzut apoi filmul de aici și am numit, cu diagrama în mână, fazele succesive din ciclul evolutiv al ciupercii.

Am avut timp să discutăm ceva mai pe îndelete despre cum hifele sunt cele care absorb hrana din sol, despre miceliul care se poate extinde pe suprafețe uriașe de teren și fructifică atunci când condițiile sunt prielnice: umiditate din belșug, luminozitate scăzută, temperatura potrivită. Am descoperit, apoi, că ciuperca pe care noi o mâncăm e de fapt un corp de fructificație.

Am pus întrebări ca să vad dacă Una nu e cumva depășită de materialul pe care îl parcurgem. M-am întrebat de ce sporii or fi așezați tocmai sub pălărie și m-a lămurit Una că acolo sunt protejați cel mai bine. Just. M-am mirat apoi că piciorul ciupercii se ridică deasupra pământului, de vreme ce întreg miceliul se întinde sub pământ. Din aproape în aproape, am înțeles că are și asta o noimă – pentru ca sporii să se împrăștie cât mai eficient, e mai bine ca ei să fie răspândiți de sus.

Pentru ca totul să se așeze într-un context mai larg, am discutat cu Una un tabel care te ajută să situezi o plantă în ansamblul lumii vegetale (fără să intrăm în subtilitățile sau controversele sistematicii). Am vorbit despre fiecare categorie în parte, am exemplificat de fiecare dată, am ales fiecare câte-o plantă și-am descris-o conform criteriilor din tabel ca să vedem unde i-ar fi apoi locul. N-a fost greu pentru Una să priceapă că ciuperca e un organism fără flori și fără clorofilă. Nu i-am spus însă plantă, ca să nu creez confuzii în mintea ei.

 

Ca să (nu) încheiem, am citit o povestioară despre care am aflat de la Ursuleții năzdrăvani. Se numește ”Sub ciupercă”, a apărut în volumul ”Bețișorul năzdrăvan” al lui V. Suteev. E un text cald și dinamic, al cărui final deschis ne-a prilejuit destule discuții. Acel ”Voi ați priceput, copii?” ne-a făcut să legăm povestea noastră, despre ciclul evolutiv al ciupercii, de povestea lui Suteev și mai departe de micile întâmplări ale vieții când împărțim cu ceilalți multul sau puținul nostru.

 

Pentru noi a fost, atunci, numai o lectură de încălzire, am vrut să văd cum reacționează Una, ce alege ea să facă cu textul. Cât de frumos au dramatizat textul Ursuleții năzdrăvani, puteți să vedeți aici.