Lupii I. Încălzirea

Ce face Una

            Una se joacă. Figurina de care pomeneam se numește Pază, e cel mai bun prieten al unei zâne. În nopțile reci de noiembrie, lupul și zâna dorm cuibăriți unul lângă celălalt, ca să se încălzească. Pază șchiopătează de când a luptat, de unul singur, să-și apere familia împotriva unor haite de dușmani. Lupul Unei e deci bun, curajos, un erou.

            Am lăsat la îndemână marionetele, niște păpuși care se pun pe mână, de fapt, și-am refăcut povestea Scufuței Roșii, plus alte scenarii pe care le improvizăm din mers.

            Aseară am scos din raft o carte din copilăria mea și-am citit numai povestioarele cu lupi. Una îl ținea pe Pază strâns în mânuță – mai caută, mami, poate e și una cu un lup bun, înțelept. N-a fost, dar presimt că o să scriem noi, o să punem foița între coperte și-o să-i explic fetiței mele că nicio carte nu e de tot gata, că scriem și noi, în mintea noastră, printre golurile din pagini, poveștile noastre.

Ce fac eu

Caut. Citesc. Mă minunez de câte nu știu. Mă minunez de cât de frumos le leagă întâmplarea pe toate. Cum aș fi putut eu face legătura între lupi și Sfântul Andrei, dacă aș fi planificat la rece activitățile Unei? N-aș fi putut. Avem enciclopedii despre greci, romani, vikingi etc. dar n-avem nimic despre daci. Ce să fac, să scriu eu acum povestea dacilor pe înțelesul Unei? Încă o cărțulie ad usum Delphini? Să vedem…

 

Mâine, Una merge la grădiniță. Avem atâtea de făcut!