Ciuperci II. Pălărie-ntr-un picior

Puțină joacă

Ne-am concentrat, în următorul set de activități, pe părți componente ale ciupercii. Cât mi-am organizat eu nițel materialele, Una s-a jucat cu două puzzle-uri improvizate acasă. Am folosit imagini cu Amanita muscaria, preferata ei, lipite pe spatule de uz medical. Am tot căutat bețe de la înghețată cum am văzut pe atâtea bloguri, însă ori nu știu să caut, ori nu știu să găsesc. Cert e că nu m-a mulțumit nimic până în momentul în care, zilele trecute, a avut nevoie Petru de o consultație și-am zărit în cabinetul medicului de familie aceste minunate spatule destul de late pentru ce-mi trebuia mie, egale ca dimensiuni, ușor de mânuit. 10 lei cutia cu 100 de bucăți, în orice farmacie.

 

 

Pe o parte a spatulelor am pus imaginea ciupercilor, pe verso am trecut zecile până la 100, respectiv numere impare, pentru ca Una să se poată verifica și corecta.

 

 

Puțină muncă de cercetare

I-am adus apoi kitul de om de știință – lupa, carnețelul pentru observații, două ciuperci proaspete. Cumpărate de la magazinul din colț, din păcate, pentru că din pădure n-am reușit să culegem nimic. Am întors o ciupercă pe toate fețele, am mirosit-o, am rupt-o în bucăți, am ajutat-o să numească fiecare parte a ciupercii și am analizat textura diverselor bucăți și bucățele obținute. A desenat și Una totul în carnetul ei, ca să ținem minte detaliile. Am măsurat piciorul ciupercii, am desenat lamelele și-am vorbit despre spori.

 

Sigur că imediat după aceea s-a trezit gospodina din Una și s-a apucat să gătească mâncăruri cu ciuperci, în fel și chip, care bune pentru noi, care doar pe gustul zânelor.

A două ciupercă am folosit-o pentru o secțiune longitudinală. Bucățile le-am pus la păstrare – una în dulap, alta în frigider, ca să observăm în zilele următoare cum își modifică forma și culoarea.

Puțină recapitulare

I-am propus apoi o fișă de lucru pe care o pregătisem în două variante: un exercițiu de lipit (o imagine pe care ar fi putut s-o eticheteze astfel încât să evidențieze părțile componente ale ciupercii), respectiv un exercițiu de colorare (în fiecare imagine urma să coloreze doar elementul indicat dedesubt).

Ambele fișe de lucru pot fi descărcate de aici, respectiv de aici. Una a făcut un mix din cele două, și-a pus în față fișa de control de la exercițiul de lipire și a colorat în tabel părțile componente ale ciupercii. Am tot subliniat, pe măsură ce Una lucra, că există două părți ale ciupercii – una ascunsă sub pământ, miceliul, alta deasupra pământului, cea pe care o culegem în mod obișnuit.

Am vorbit apoi și despre distincția dintre ciupercile comestibile și cele otrăvitoare, despre cât e de important să cunoști foarte bine ciupercile, dacă vrei să ți le culegi singur din pădure.

Încă puțină joacă

Pentru că Una părea să mai aibă chef de ceva, ne-am apucat să modelăm ciupercuțe din plastilină. Am încercat să și reconstituim mediul lor natural, folosind ce-am adunat peste vară – crengi, ghinde, conuri, câteva bucățele de mușchi verde. Cu un pic de imaginație, o să zăriți acolo o Amanita muscaria care-și înalță (vorba vine!) pălăria lângă un trunchi de copac. Atât am mai reușit să fotografiez înainte să atace ”căpcăunul”!